| + despre Dumitru Tepeneag | Anca Anghel Novac [04.May.04 14:11] |
| Citesc cu deosebit interes, desi poate cu intarziere, articolele postate de tine. Cateodata le printez si le mai dau si la altii. Cel de mai sus mi s-a parut interesant prin informatia pe care o cuprinde cu privire la omul de cultura Dumitru Tepeneag, aspecte pe care eu personal nu le cunosteam. Multumesc penru lecutra. | |
| = Probleme cu... microfonul | Ghinea Nouras Cristian [10.Dec.18 14:27] |
| Anca, sincere mulțumiri pentru apreciere. Și pentru că ai fost așa amabilă (aimable, non?), hai să-ți povestesc ceva din "culisele" interviului. Am convenit cu dl. Țepeneag o jumătate de oră înainte de simpozionul de la Lugoj, dar nu mergea microfonul și, cum timpul trecea, intrasem într-o stare de stress vecină cu nebunia. Fosta poză pe care am pus-o pe site (aia șocată, cu sacou și cravată penibilă) a fost făcută chiar atunci când îi spuneam operatorului: "nici acum nu merge microfonul?!" | |
| = Dumitru Țepeneag | Florin Hălălău [10.Dec.18 14:27] |
| Îți mulțumesc și eu pentru posibilitatea de a-l "reasculta" pe Dumitru Țepeneag. I-am citit cu interes cărțile și am fost fascinat de literatura sa. "Așteptare", "Zadarnică e arta fugii", "Cuvîntul nisiparniță", "Roman de citit în tren", "Un român la Paris" au locul lor retervat în literatura română. Excelent este și volumul de publicistică "Întoarcerea fiului risipitor la sînul mamei rătăcite". "Momentul oniric" (carte pe care am găsit-o acum cîțiva ani într-o librărie din Brăila și a cărei copertă ilustrează articolul) m-a însoțit în călătoria cu trenul spre București, ajutîndu-mă o dată în plus să pătrund tainele unui curent literar avangardist pentru literatura română de la sfîrșitul deceniului 7 și începutul deceniului 8. Steaua acordată aici de Dominique îți va aduce, sper, mulți cititori interesați de literatura română contemporană. Felicitări Noru! | |
| = multumesc | Anca Anghel Novac [04.May.04 14:51] |
| Multumesc pentru detalii Cristian. Stii, eu nu am avut ocazia sa am in mana cartea "Momentul oniric" dar prin faptul ca ai postat coperta ei impreuna cu articolul de mai sus, mie personal mi-ai facut un mare bine si stiu ca intr-o zi am sa ajung sa parcurg si eu acest volum. | |
| = "Le mot sablier" | Ghinea Nouras Cristian [10.Dec.18 14:27] |
| Florine, încântat de vizită și bucuros de cunoștință. Pentru că putem dialoga prin intermediul acestui site minunat, vreau să-ți spun că, într-adevăr, "Le mot sablier" s-a tradus la noi prin "Cuvântul nisiparniță", dar mie mi s-ar fi părut, cu tot respectul, mai firească formula "Cuvântul clepsidră". Dacă țin minte bine, sunt două cărți de critică despre Țepeneag (n. 1937), semnate de Nicolae Barna și Marian Victor Buciu, dar precis că mai sunt și altele care îmi scapă acum. Am vorbit cu fostul director al Bibliotecii Municipale de la noi și mi-a confirmat că toți colegii săi din teritoriu au primit înștiințarea de a scoate din rafturi cartea "Așteptarea". Încă ceva - distinsul scriitor vorbește de "tezele din aprilie" (1971). Așa a și fost, am întâlnit și formula "tezel din august" și nu înțeleg de ce, oricum, eram prea tânăr pe atunci... | |
| = Precizări | Florin Hălălău [04.May.04 15:38] |
| Da, "Le mot sablier" este o carte minunată. Este povestea trecerii scriitorului de la limba română la cea franceză, cuvintele franțuzești intrînd la început cu sfială în carnea romanului și sfîrșind prin a o ocupa pe de-a-ntregul. "Așteptare" a fost reeditată după revoluție la "Cartea Românească". | |
| + Limba română, Patria noastră | Tudor Negoescu [10.Dec.18 14:27] |
| Iată cum acest gen nobil al jurnalismului, interviul, își arată virtuțile! Mai ales cînd interlocutor e un personaj (și personalitate)de talia domnului Țepeneag. Mă bucur pentru sinceritatea afișată și pentru revenirea dînsului după trecerea (dramatică?) de la limba română la limba franceză. Probabil că a simțit de multe ori că limba română, dacă ar fi să parafrazăm un mare poet, este Patria noastră, oriunde ne-am afla...inclusiv la Paris! | |
| = Principală este comunicarea | Ghinea Nouras Cristian [10.Jun.04 12:13] |
| Vă mulțumesc că ați descoperit acest interviu la care și eu țin foarte mult.Sunteți un fin observator, un nume cunoscut în domeniu și probabil că v-ați dat seama că partea cea mai emoțională din dilog a fost cea referitoare la copilăria din Caraș-Severin, cu ale sale imaginide neuitat. Cred că fiecare gazetar ar trebui să se oprească din goana asta nebună, care ne macină pe toți, și să strângă și astfel de materiale cu caracter peren, care vor deveni, cu timpul, adevărate mărturii despre o epocă trecută. PS Am intrat întâmplător în pagină, și de aceea vă răspund cu întârziere. Mulțumesc și pentru steluță... chiar dacă nu o regăsesc lângă titlu. Dacă o vedeam, v-aș fi răspuns mai devreme, oricum, principală este comunicarea, acest permanent dialog de pe site, care, sincer vorbind, îmi aduce, de fiecare dată, o stare de bine, de confort intelectual. Încă o dată, vă mulțumesc că mă citiți. | |
| = nu numai afectiv | Tudor Negoescu [10.Jun.04 15:09] |
| Încerc să mă alătur (nu numai afectiv) efortului și demersului dvs. cultural. Sper ca promisiunea mea să se materializeze și în fapte... | |