| = "Mă văd trecând : copilul ce întreabă | Farcău Pavel [10.May.04 16:43] |
| excelente versuri dragă Adrian, cred că acest sonet e cel mai bun...cel puțin începutul e uimitor...am rămas cu gura căscată "Mă văd trecând : copilul ce întreabă Și tânărul necunoscând tipare,"....aș vrea să mai adaug cîteva versuri la cele rearcate...dar toate sunt excelente...ar trebui să parafrazez întreaga poezie.... merită cel puțin 3 stele...aș da și eu una de-aș putea...timpul încă mai are răbdare...și eu la fel ne re - citim mîine...cu sigurantă, pt. că am ultimul examen....și apoi licența în iunie | |
| = bucuria ca si tristetea se cer a fi impartite | simionescu adriana-marilena [11.May.04 16:17] |
| E bine si frumos in sufletul meu astazi asa ca m-am gindit sa trec pe la tine, chiar daca afara e o zi noroasa are si ea farmecul ei... Versuri aparent sculptate in granit, dar cit de impresionant este Rodin in toate compozitiile sale. Oare ce-i trece prin cap Ginditorului, irepetabil ca opera de arta asa cum sta ermetic inlantuit in absolut si totusi magnetizind aerul din jur intr-o profunzime a trairilor numai de el stiuta? Poate compune un Sonet? Impecabila tehnica formei fiindca de obicei rima sacrifica din continut si totusi cita povara a nerostitului in versurile tale lasindu-mi la o a doua citire melancolia unei filozofii cu gust de cireasa amara intre "Parerga si Paralipomena", cel putin asa am simtit eu. Ori poate iti place cafeaua tare si fara zahar sa-ti incalzeasca diminetile in care ti-e frig?!... Sincer, Amadriada | |
| + Aș da orice să fiu eliberat... | Tudor Negoescu [11.May.04 16:32] |
| Mi se pare o adevărată performanță azi, aceea de a reinventa cu succes forma fixă, dificilă și atît de muzicală a sonetului. Mi se par memorabile, rotunde și tragice, versurile : Aș da orice să fiu eliberat. Va trebui să uit trecut și ură, Ca să iubesc și azi cu-adevărat. Oricum, răbdare de bijutier. Abia aștept să găsesc aceste bijuterii sub coperțile unui volum de poezie! | |
| = Gest scuptural | Adrian Munteanu [11.May.04 17:17] |
| Amadriada ( Doamne, pe acest site sunt numai nume superbe , semn că pentru a te naște poet este neapărat nevoie să ai și un nume predestinat ), Dacă există un gest sculptural, acela l-am găsit în analiza ta pe care am simțit nevoia să o recitesc, pentru că în ea am găsit, dincolo de receptivitatea în fața poeziei, atât cât mă pricep eu să o însăilez, o bucurie sinceră a degustătorului care nu consideră pierdute momentele în care a avut bunăvoința să lectureze sonetul pe care l-am propus. În special pentru această stare pe care am întrezărit-o în spatele cuvintelor, și pentru care sunt flatat, țin să-ți mulțumesc , cu prietenie. Pe curând | |
| = "Va trebui să uit" | Elia David [11.May.04 17:18] |
| Am mai trecut pe aici. Si mai trec. Imi place indemnul de a uita ura, pentru a lasa - pentru inceput - iubirea sa iasa la suprafata...memoriei. | |
| = Paradoxul constrângerii | Adrian Munteanu [11.May.04 17:32] |
| Tudor, Mulțumindu-ți pentru concluzii, țin să-ți mărturisesc că aplecarea ( sper că nu cantonarea )într-o formă fixă de poezie se datorează unui paradox pe care l-am intuit relativ recent : mă descopăr atras mai degrabă de forma impusă, aceea care îmi cere o elaborare nu numai la nivelul ideii , dar și a cuvîntului. Abia acum simt o concentrare pozitivă și obligatorie, în timp ce libertatea de mișcare oferită de versul alb, înseamnă pentru mine o adevărată anarhie și relaxare din care versul și ideea ies cu trupul diluat și prolix. Asta este : fiecare cu crucea lui. Cu simpatie | |
| = Purificare | Adrian Munteanu [11.May.04 17:38] |
| Elia, Pe lângă ceea ce ai intuit, aș adăuga și necesitatea de a te purifica, de a o lua mereu de la început, ca să cultivi cu adevărat gestul Iubirii. Altfel, cu măsurile noastre comune, cu gestul permanet de comparare între indivizi, între trăiri, cultivi în cel mai bun caz suficiența, suportarea reciprocă, dar nu Iubirea. Cu prietenie | |
| = Adrian | Elia David [11.May.04 18:06] |
| Da, Adrian, ai dreptate. Reluand textul, am descoperit, insa, o greseala - versul 3, strofa a doua.:) Cu aceeasi prietenie, | |
| = “mă văd trecând“ | Dănilă Florentina-Loredana [12.May.04 12:07] |
| “Va trebui să uit trecut si ură, Ca să iubesc si azi cu-adevărat“ Mi-am amintit “Când am fost ură, am fost mare Dar astăzi cu desăvârsire Sunt mare fiindcă sunt iertare, Sunt mare fiindcă sunt iubire“ (Al. Macedonski) Minunat sonetul acesta, care parcă adună-n el o viată de om, cu întrebările copilăriei, bravura tineretii, întelepciunea vârstei adulte... | |
| = rectificare | Dănilă Florentina-Loredana [13.May.04 07:49] |
| Cu scuzele de rigoare pentru a reveni aici cu un comentariu care nu are legătură cu sonetul, ci cu comentariul anterior, va trebui să rectific ultimele două versuri, pe care ieri le-am citat din memorie un pic distorsionat. Asadar “Sunt mare căci mă simt iubire, Sunt mare căci mă simt uitare.“ | |
| = "Nu toti oamenii pot strãluci, dar toti ar trebui sã caute preajma un | Anda Andries [17.Jun.04 17:51] |
| Am revelatia regretului de-a nu mai simti intens iubirea ca trãire: "Nu mai încerc în pieptul meu arsurã." si râvna de a bea din apa izvoarelor care nu ajung pânã la noi: "As da orice sã fiu eliberat." Poate cã neinitiatii n-ar trebui sã intervinã (îmi cer scuze cã o fac totusi). Anda, | |
| = Cum ar fi trebuit.. | Anda Andries [18.Jun.04 13:52] |
| Titlul comentariului precedent ar fi trebuit sã fie: "Nu toti oamenii pot strãluci,dar toti ar trebui sã caute preajma unui om strãlucit." Pun eroarea pe seama nepriceperii mele în a posta cuvintele, desi, daca se impune o limitã de caractere în titlu ar fi bine s-o stim si noi. | |