| + Gândăcelul | Adrian Munteanu [10.Dec.18 14:27] |
| Mae ( totdeauna am sa-ți scriu și numele, că tare îmi place ), Un lucru simplu, iată, s-a produs : O gâză, pe un drum în calea mea A fost strivită, viața i-a apus Dar cine-și va mai aminti de ea ? Oare chiar tot ce-n lumea asta moare, Fie că-i gâză, iarbă, floare, pom Dispare-n urma noastră în uitare, Deși au suflet toate, ca un om ? Eu tot mai cred că s-ar putea odată Să fac ca gândurile mele toate, Ce se pornesc din inimă curată, Pe tine să te-ntoarcă de la moarte. Cine pe tine te va pomeni, Cine va ști că ai trecut pe drum, Te va striga când tu nu vei mai fi Și va privi spre iarba ca de fum ? Se-ntunecă privirea și gândesc Că amintirea mi-a luat cuvântul. Stau singur și în iarbă te privesc. Ți-au risipit făptura și avântul. Nu vei mai spune tu, la toți ai tăi, Cât e de mare lumea și frumoasă. Tu n-ai știut că sunt și oameni răi. Ei te-au oprit să te întorci acasă. Te-au părăsit în drum, făptură mică, E mai săracă lumea fără tine. Și eu sunt singur și mi-e tare frică. Nu mai pleca, rămâi aici, cu mine ! Am reprodus un fragment dintr-o poveste în versuri pe care am scris-o cândva, în vremuri mai bune și mai sensibile. Gândăcelul din palma copilului m-a determinat să-mi aduc aminte. Acesta este câștigul unui poem bine scris. Și numai pentru atât ar merita o steluță. | |
| + ordinul judecatorilor strambi | Cosmin Dodoc [19.May.04 15:49] |
| aveam la un momentul dat ideea unei noi lumi in care orice persoana sa aiba de fiecare data al nume. o data pe zi personele sa se schimbe intre ele si totul sa fie un haos. adevar graiesc. pe bune. in ultimul itmp am observat ca incerci si reusesti cu brio sa dai frau liber incatusarilor, sa te deschizi pe hartie fara oprelisti.asta e senzatia mea. poate gresesc. forma unei poezii nu conteaza. am vazut de curand o chestie prin nu mai stiu exact ce brosura literara de pe la noi in care cineva dadea un sfat cuiva : daca iti schimbi asezarea versului intr-una de tip german atunci poezia ta va iesi din anonimat. auzi situ ce porcarie. ma rog. problemele lor. tu incerci altceva. nu stiu de ce sunt trecute la personale dar nici nu vreau sa stiu. eu le iau ca pe niste poezii. cosmin | |
| = uimita sunt si eu | Vâță - Diénes Andrea [19.May.04 18:50] |
| Bravo Mae, un text reusit, pe gustul meu, mult prea pe gustul meu. Sensibila si frumoasa ca intotdeauna. Mi-ai adus un sentiment aparte si iti multumesc pentru asta. Cu prietenie, Andrea. | |
| = pe furis | Maria Mateescu [19.May.04 20:28] |
| Mae, Mae ... Scrii cum mi'ar placea si mie sa scriu .. dar (inca :P) nu pot. Pastrand aceeasi atmosfera, treci pe furis de la o culoare la alta. Cuvintele isi pierd sensul capatand sensuri. Si totul este o stare de nedescris si totusi descrisa atat de frumos. Inca ceva.. chiar daca poate nu o sa'ti mai cometez texte, sa tii minte ca ti'ai castigat o admiratoare :). | |
| = mae | elena maria [19.May.04 20:47] |
| Frumos, draga Mae! "Zboara cerul si cade peste lume" ("the sky falls on me, falls on me..."e un refren dragut intr-unul din cantecele astea americane) si "să nu te mai pierzi să nu mă mai pierd eu" mi s-au parut deosebit de profunde. Aaa...da, si mai tot restul... | |
| = madim, cosmin, andrea, maria, ellen | Mae Stanescu [20.May.04 11:34] |
| am vrut de ieri sa intru, sa spun ceva , dar n-am putut...poate acum, sa vad... adim, dupa cum vezi si eu iti folosesc acest nume din aceleasi motive si da, sensibile versuri, eu ma gandeam la "de ce m-ai strans in pumnul tau", era o poezie tare frumoasa cu un gandacel si un copil, iti multumesc de oprire, cu pretuire cosmin, simt un fel de nevoie sa scot limba la tine ca n-ar fi trebuit sa-mi spui cate mi-ai spus ca eu stiam si nu vroiam sa mai stie si altii, dar acum iti spun totusi despre "incatusarile " mele cate ceva, ca fiecare are lacatul si cheia ei si n-o sa fie mereu la fel...dar tu sa treci, fara semne chiar, ca ma bucur :) andrea, igualmente! maria, o prezenta discreta si totusi atat de consistenta, nu stiu cine esti, dar esti si o sa te tin minte:) ellen, frumos refren, doar ca ideea mea era ca zboara cerul si ce ramane dincolo de el cade peste lume...te mai astept. | |
| = Dincolo de experiment | Geta Adam [20.May.04 11:48] |
| Un poem care trece dincolo de un simplu experiment, as zice. E pur si simplu, altceva. Mi-a placut, Mae. | |