| = Adrian | Elia David [19.May.04 15:31] |
| Poate ca tu, Adrian, ai devenit, sonet cu sonet, interpetul acestui vis. Si poate ca ecourile ce te inspira sunt prelungiri de dincolo de imaginatie. Uneori ma intreb unde se duc gandurile o data gandite si sentimentele, o data simtite - pentru nu mai imi e cu putinta sa cred in moarte, sau in uitare. Banuiesc ca scriem in asteptarea acelei zile in care cuvintele ne vor deschide, ele, noua, aceasta usa ce ne separa de...tot. Ceea ce credem ca furam Vietii, poate ca sunt, de fapt, doar raze care intra prin crapaturi. Daca nu vom fi astupat calea luminii, pentru a ne feri de curent. Astept, fireste, urmatorul sonet. Cu drag, | |
| = corectez | Elia David [19.May.04 15:34] |
| Am vrut sa spun...interpretul. | |
| = Visul | Adrian Munteanu [19.May.04 15:42] |
| Elia, Visele sunt trăiri personale. Nu mi-am imaginat până acum că se poate visa de-adevăratelea în doi , decât cu ochii deschiși, adică un fel de reflex al nădejdilor viitoare și mai puțin un vis real. Se pare că va trebui să-mi revizuiesc convingerea. Iată câștigul acestei zile, așa cum mi l-ai sugerat. | |
| = Lui Adrian Munteanu | Adrian Erbiceanu [20.May.04 04:35] |
| Sonet (Lui Adrian Munteanu) Invăluit în lumea mea de vise, Un nou Aeneas rătăcind pe mare, Furtună sunt, de căi zămislitoare, Izbind în toate porțile închise. Dar cui ce-i pasă dacă am crezare? Ca rege al Itacăi, circumscrise, Mă trag spre ele legile nescrise, Cum vis în vis, pe-un fir în destrămare. Să rătăcesc pe viață după-o urmă, Trasată inegabil pe cadran, E adevărul care-n mine scurmă. Și mă visez. Și-n visul meu profan Rămân ca suspendat. Dacă se curmă, Charon mă trece apa. Pentr-un ban. (P.S. Scrisa, cu deosebita placere, pe marginea Sonetului 64) | |
| = in trecere | Florina - Daniela Bordieanu [20.May.04 10:42] |
| Aseara (desi nu-mi este-n obicei) m-am uitat la un episod din "Oz - inchisoarea federala", de fapt am prins finalul filmului. M-a pus pe ganduri o fraza :), acolo, iar acum am citit poezia ta si mi-ai amintit acest lucru. Cica in inchisoare nu poti supravietui daca visezi, drept care cei "dinauntru" nu viseaza. Dar consolarea pentru cel care monologa era faptul ca 90% din visele celor de "afara" nu se implinesc oricum. Cum o fi mai bine? Got me?:) cu tot binele, Dana | |
| = Va veni o zi | Adrian Munteanu [20.May.04 15:59] |
| Adrian, Nu mi-a plăcut sonetul tău. Asta pentru că, om ca toți oamenii, mă cufund în invidii și orgolii și găsesc aici un concurent. Am terminat cu gluma și am spus doar mulțumesc de nelipsitele și atrăgătoarele treceri. Regret că reciprocitatea e altă calitate ce-mi lipsește, nu din lene, ci din conflictul permanent în care mă aflu cu timpul. Va veni și o altfel de zi. | |
| = Răspunsul | Adrian Munteanu [20.May.04 16:02] |
| Dana, Răspunsul meu, unul care mă obsedează, îl dau în Sonetul 65. Pe curând | |
| = Cu prietenie | Adrian Erbiceanu [20.May.04 20:03] |
| Adrian, Ma simt flatat de raspunsul tau. Plasarea sonetului, pe care ti l-am dedicat, la subsolul acestei pagini, a fost facuta cu scopul de ati arata cat de bine te inteleg si cat de mult apreciez sonetele tale. Pe de alta parte, mi-am permis o licenta poetica, introducand cuvantul "inegabil", din nevoia de ritm si de sens (obisnuiesc, din cand in cand!). Dar, pentru cei care nu suporta asemenea noutati, am sa fac o modificare a versului doi, strofa a treia. A se citi: "Inegalabil trasa pe cadran". Foarte simplu. Ma pregatesc pentru lectura urmatorului sonet. | |