| = Astept cu nerăbdare ziua de luni | Maria Prochipiuc [28.Jun.04 14:48] |
Cele prezentate de tine în această parte de început este ceva cu totul excepțional, inedit pot spune, și acesta este doar începutul... Sunt adevăruri care de multe ori rămân îngropate sub sub trecerea timpului. Inițiativa ta este înainte de toate o datorie morală față de cel care nu s-a putut bucura de copilaria ta. Apoi e datorie față de tine, iar gestul de dezvăluire a acestor documente acum când le-ai înțeles rostul îți va aduce mulțumirea că prin tine tatăl tău ni se poate destăinui nouă celor care suntem aici. Dacă sonetele sunt un ,,pariu’’ cu timpul, aceste dezvăluiri sunt convinsă că vor deveni pagini de carte care vor dăinui dincolo de vremuri. | |
| = cu sufletul la gura... | Dorina Baston [28.Jun.04 14:51] |
| Cu mare nerabdare astept sa citesc. O surpriza de proportii aceasta "incursiune prin imposibil" pentru care, cu umila empatie, sunt gata. Intregul meu respect... | |
| = mă cutremură. | Mihaela Maxim [28.Jun.04 14:55] |
| un gând de pace pentru tatal tau o clipa de mulțumire pentru gândul tau încolțind gestul de a ne spune cine esti o lacrimă de speranță pentru copilaria ta rodită târziu pe un trup mereu tanar. toate acestea împartășite cu noi, felii de carne și pâine pe masa timpului | |
| = “Cine uită nu merită“ | Dănilă Florentina-Loredana [28.Jun.04 14:58] |
| “Mai mult decât atât, am înteles ca orice marturie despre suferintele unui neam nu ai voie sa o tii numai pentru tine. “ Adevărat. Felicitări pentru initiativă! Singurul regret pe care-l am deschizând această pagină este că nu am aflat deja primul episod. Hotărîrea ta de a publica memoriile tatălui reprezintă un îndemn la neuitare. Prea des uităm uneori. | |
| = o veste buna | zabet mihai [28.Jun.04 15:20] |
| Prima veste buna dupa luni de zile. Nu mai credeam ca voi vedea vreodata publicate pe acest site, marturii, care stau pavaza impotriva uitarii obsedantului deceniu. Astept cu nerabdare sa citesc aceste memorii la "prima mana". Aveti dreptate - nu avem voie sa uitam sacrificiile unei generatii de oameni care au suferit pentru simplul fapt ca aveau coloana vertebrala. | |
| = imi voi aminti | Florina - Daniela Bordieanu [28.Jun.04 15:48] |
| ma voi intoarce in timp alaturi de marturiile tatalui tau. si-mi voi aminti, probabil, tot ceea ce bunicii imi spuneau. si-mi voi aminti , probabil, tot ceea ce parintii mi-au spus. si-mi voi aminti, probabil, tot ceea ce am trait in copilarie. probabil. probabil ca nu am uitat nimic. doar ca tin adanc ingropate toate acestea. cand si cand, le voi povesti fiului meu. voi reveni, Adrian, sa citesc jurnalul acesta. cu bine si intelegand (cred si sper) ceea ce simti, publicandu-le, Dana | |
| = Lumină | Radmila Popovici [28.Jun.04 16:20] |
| Eram nerăbdătoare să aflu cauza emoției acestei luni. Acum înțeleg. Chiar de unii nu am fost atinși personal precum tu, deși fiecare în parte a avut și va avea de suferit încă mult de pe urma ghearei comuniste, pot să te asigur că mărturiile tale vin să actualizeze lucruri care trebuiesc "scobite și dezghiocate" de nenumărate ori nu de dragul discuției, dar pentru a prezenta încă o dată adevăratul tablou al cruzimii și răutății (IN)umane începînd cu Hristos. Sper ca aceste mărturii, prin groaza de întuneric, să aducă lumina neuitării și mai multă bunătate în oameni. Să aprindem o lumînare în memoria destinelor-jertfă. E puțin. Dar măcar atît. | |
| = Felicitari pentru noul serial | Adrian Erbiceanu [28.Jun.04 16:01] |
| Adrian, Prin publicarea memoriilor tatalui tau iti indeplinesti o datorie de onoare. Sufletul sau -acolo unde se afla- isi va gasi linistea. Multumire mai mare n-ai de unde sa gasesti. Felicitari pentru noul serial. | |
| = cuvinte din trecut | Thais Teodorescu [28.Jun.04 16:55] |
| ma voi apleca CU RESPECT in fiecare zi de luni asupra marturiilor tatalui tau. | |
| = Domnule Adrian Muntenu | Anda Andries [28.Jun.04 18:31] |
| Mi se pare un gest de o mare generozitate si de altruism în acelasi timp. Poate atributele sunt sinonime dar eu stiu cã fiecare zi de luni va însemna sã refaceti drumul suferintei cu mult mai intens decât îl vom parcurge noi cititorii. Dumnezeu vã fie aproape, Anda | |
| = Jurnalul Fericirii | Cernat Catalin [02.Oct.05 19:06] |
| Atata apreciere si solidaritate gratuita, ipocrita ca vestimentatie, imi provoaca repulsie. E o forma de sinergie maligna, observ cu uimire, cand vine vorba de o suferinta din trecut, sau de marturii inedite ale unor vremuri trecute. N-o sa intelegi nimic din marturiile dansului, ale tatalui, pentru ca o experienta personala, smulsa din vremuri atat de impersonale pentru noi astazi, este incomprehensibila ca sens, ca substanta, ca IDEE! O sa va gasiti timp doar pentru cate o exclamatie de uimire pasagera pe parcursul lecturii. N-o sa simtiti racoarea inchisorii, n-o sa vedeti grotescul, o sa-l intrevedeti, n-o sa plangeti, o sa deplangeti.. Jurnalul Fericirii, mi-e totuna... Cu o involuntara lipsa de respect, Catalin | |
| = Scuze domnule Munteanu | Anda Andries [28.Jun.04 19:10] |
| Am trei de "a" în nume, luati unul de la mine. | |
| = in memoriam | Farcău Pavel [28.Jun.04 20:19] |
| dragă Adrian, înfiorătoare această mărturie, de fapt gîndul mă duce la ceea ce va urma, îmi place faptul că ai început să susții scrisul cu poze, expresivitatea se nuanțează altfel....zici că în fiecare luni va apare un episod...e foarte bine, asta ne lasă răgazul de a citi cu atenție și a medita la acea realitate care sper să nu se mai întoarcă în vecii vecilor, să dispară ca oun vis urît,....avea dreptate Cioran cînd afirma că romînii nu au făcut istorie ci numai au ÎNDURAT ISTORIA....oare cum e posibil ca un om să trăiască mereu cu capul în pămînt și tîrnăcopul în mînă, fără prezent și viitor.....cred că trecutul e cel care-i mai făcea pe acești martiri să mergă, chiar și în genunchi....acești intelectuali "indezirabili din punct de vedere politic" au fost cei care au murit în fiecare zi, și poate prin jertfa lor, au făcut ca soarele să zîmbească din nou, ...unii nu vor ști ce s-a petrecut acolo, în acea beznă sub-umană....alții în schimb nu vor putea uita niciodată....uneori rănile sunt prea adînci pentru a se mai vindeca, uneori e bine ca ele să persiste, și să nu lase în uitare modul în care oamenii au putut să decadă atît de mult.... deocamdată atît....revin, în episodul 2 cu teamă, compasiune, dar cu credință....... | |
| + mă înclin | Virgil Titarenco [28.Jun.04 20:39] |
| Cred că în inima națiunii române se află un înger și un drac, un sfînt și un demon. Ei nu mor. Epocile istorice le sînt doar scena, fundalul. Nu vă temeți să îi arătați lumii. Mă înclin. O stea pentru a evidenția o inițiativă rară pe acest site. | |
| = Ce spune dl.Cernat despre sine este suficient | Anda Andries [28.Jun.04 21:26] |
| Cernat Catalin - "poezia" Posibil "Laxative ridicole imi stimuleaza lacrimile, sunt penibil Vreau sa ies de pe propria-mi orbita." Imi cer scuze cã am intervenit înaintea dumneavoastrã, Anda | |
| = la teatru cu copil de țîță | Elena Malec [28.Jun.04 23:50] |
| Stimate autor Andrei Munteanu, Ca om de teatru veti intelege cu siguranta interventia mea. Eu merg la teatru de la 6 ani. Nu cred ca pot spune ca iubesc ceva mai mult din cultura romaneasca decat arta dramatica. Pe vremea mea la teatru se juca tragedie, drama istorica la teatrele dragi mie, Bulandra, Teatrul Mic, National. Un regal oferit de Leopoldina Balanuta, dupa '89 in piesa lui Dario Fo, am vazut chiar de doua ori. Mai nou veneau si cei nedusi in viata lor la teatru, veneau cu copii de țîță, care plîngeau pina se inecau. Leopoldina Balanuta a trebuit sa intrerupa monologul si sa-i roage sa respecte sanctuarul artei, pentru numele lui Dumnezeu! Pe unii care se sarutau si imbratisau in sala, pe acelasi scaun, i-am potolit eu cu cateva priviri. Ma intreb daca nu avem de-a face cu un spectacol asemanator aici. Nici nu a inceput bine spectacolul si au curs aplauzele si fluieraturile deopotriva. Imi permit sa sugerez ca din respect pentru memoria parintelui drag, publicarea sau dezvaluirea acesta sa fie la inaltimea dragostei si pretuirii pe care i-o purtati. Dati manuscrisul editurilor si veti fi salvat de un circ pe internet cu opinii si atacuri ce nici macar nu vor fi la adresa dumneavoastra, ci a unui om care a scris in suferinta. Cu toata stima, Elena | |
| = stai liniștită | Mihaela Maxim [29.Jun.04 03:49] |
| ai dreptate, dar nu cred că vor mulți care să îndrăznească să întineze ceva. Suntem mulți sinceri în aprecieri și așteptăm cu inima curată, ceilalți se vor stigmatiza singuri prin gest. Pur și simplu nu-i va asculta nimeni, nu-i va vedea nimeni. Vor trece pe lângă noi puerilele lor observații așa zis... caustice. Au trecut demult vremurile cănd mi-am dus părinții la un fel de teatru -cenaclu și mi-a fost rușine: "Daca întorceau capul?". S-a mai schimbat în teatru, tineretul face toți banii din lume, s-a mai purificat, mult de tot...poți să mergi liniștită... mergem și noi, mai încet, dar se pare că luăm treptat direcția cea bună. Putere și inspirație, forță de a privi trecutul. Noi... numai ochi și urechi. | |
| = rectific si cer scuze | Elena Malec [29.Jun.04 06:10] |
| Stimate autor Adrian Munteanu, | |
| = Tuturor | Adrian Munteanu [29.Jun.04 16:12] |
| Tot ce s-a scris aici mi-a adus un val cald de bucurie și speranță. Chiar tot, inclusiv aluziile legate de o posibilă inadvertență de participare afectivă între cei ce vor citi și cei ce au trăit și suportat efectiv marasmul biciului de român abătut asupra românilor. Chiar mi s-ar fi părut nefiresc de calmă, dezamăgitoare și rău prevestitoare o atmosferă de acceptare fără rezerve. Mai ales cu o asemenea intenție în față, ideile trebuie să circule, vorbele și trăirile trebuie spuse, disecate, împărtășite. Propunerea de față nu este dintre cele mai obișnuite și nici dintre cele mai lesne de realizat. Ea se referă la o perioadă din istoria acestei țări în care nu găsești un petec de cer curat. Din poziția în care mă aflu continui să cred că aceste lucruri trebuie cunoscute, la prima mână, cum spunea unul dintre voi, ceea ce începe să devină din ce în ce mai greu de obținut. Timpul trece, oamenii dispar. Cu suferințe inimaginabile în spate, cei mai mulți dintre cei care au trecut prin pușcăriile comuniste, striviți de boli și cazne morale, nu mai sunt. Cu sinceritate am să vă spun că cei mai mulți care au rămas sunt cei care au beneficiat de un alt tratament, deoarece au acceptat colaborarea cu organele represive. Acest lucru va fi clar și decisiv demonstrat pe parcursul jurnalului. Sunt mulți care au devenit informatori, care au acceptat să-și toarne colegii ca să o ducă ceva mai bine sau să iasă mai repede din temniță. Eu cunosc câțiva care s-au grăbit să-și scoată cărți de memorii și să ocupe funcții în noua organizare socială, clamându-și trecutul revoluționar. Mulți dintre aceștia se laudă astăzi cu poziția lor de foști combatanți anticomuniști, cu suferințele îndurate, deși s-au lepădat de vechile convingeri cu supunere și fariseism. Va trebui odată să se facă o cercetare și în acest domeniu. Fără a intra într-o etapă a suspiciunilor, lucrurile nu mai pot fi crezute numai pe cuvânt. Cuvântul este întrebuințat deseori în folos personal . Din fericire, făcând public acest jurnal, personal nu pot fi acuzat de măsluire a adevărului și nici nu mai pot obține privilegii de pe urma acestui trecut. Cel care a suferit, în tăcere, cu modestie și inimaginabilă putere de a rezista unor presiuni, pe care eu nici măcar nu le pot citi fără să mă infior, nu mai este. S-a dus să se odihnească puțin. Nu mi-e teamă - așa cum, cu îngrijorare, afirma Elena - că vor fi remarci nepoliticoase, " distracții din umbră ". Eu știu ce am în mână. Știu că aici nu mai este vorba de teatru și cu atât mai puțin de circ. Dacă vor fi totuși și din aceștia, numărul lor va fi insignifiant și vor potența dreapta receptare. Memoria tatălui meu nu poate fi compromisă. Au încercat și alții, cu pâinea și cuțitul în mână, și n-au reușit. Pe de altă parte, reacțiile voastre îmi reconfirmă ceea ce intuiam : că aici , anulându-și plăceri efemere, rămân cei care vor fi mâine - dacă n-au și început să fie - cei care să ducă mai departe țara asta prea des pustiită de minți terne. Cred în sensibilitate și în literatură ca stindard al omului superior, a celui reflexiv și profund. De aceea m-am hotărât să public pe acest site memoriile de care pomenim. Voi sunteți cei care aveți dreptul să știți sau să vă amintiți de un segment al trecutului nostru național.Voi sunteți cei care trebuie să vi-l asumați, ca să aveți puterea de a merge mai departe pe căi drepte, în lumină. Desigur că pentru mine va fi altfel. Implicat, măcar prin consecințe, în toate segmentele ce se vor dezvălui, lectura mea nu este nici comodă nici senină. Măcar dacă v-aș mărturisi că postura de fiu al unui deținut politic m-a făcut să cunosc refuzul de a fi încadrat în unele școli, refuzul de a fi acceptat la o anume facultate și privațiuni nesfârșite, morale și sociale. Voi trece peste toate cu speranță, pentru că vă știu la celălalt capăt al drumului. Sper să nu fiu acuzat de fariseism ,dacă am să sfârșesc afirmând că meritați să fiți cei dintâi care vor citi fascicolele ce vor urma. Dzumnezeu fie cu noi toți ! | |
| = rubrica permanenta | Radu Herinean [30.Jun.04 15:17] |
Salut si eu aceasta initiativa si la sugestia unuia din cititorii tai ti-am creat o rubrica permanenta in care sa incadrezi acest serial. Tot ce trebuie sa faci atunci cand introduci un text este sa bifezi "gulag" pe formularul de introducere de text, la rubrica "subiecte" pe care ar trebui acum sa o poti vedea pe respectivul formular. daca doresti sa schimbi numele rubricii sau scurta prezentare din casuta editoriala te rog sa ma anunti printr-un email sau un comentariu. mult succes | |
| = Radu | Adrian Munteanu [30.Jun.04 15:33] |
| Mulțumesc pentru încredere și pentru deschiderea manifestată. În prelungirea celor mărturisite mai sus, pot adăuga acum cu certitudine faptul că nu m-am înșelat asupra oamenilor, iar ceea ce urmează să fie citit am , de asemenea, convingerea că va însemna o completare de interes și mare emoție la tot ce se știe și s-a mai citit despre una dintre cele mai negre perioade din istoria României. | |
| = imagine | Mihaela Marculescu [01.Jul.04 15:46] |
| adrian,te superi daca cer amanunte despre imaginea care insoteste textul tau? si despre celelalte imagini pe care le vei atasa? :) ce faci tu e un act de curaj, fie si numai pentru ca vei retrai, amanuntit, toate evenimentele. e unul dintre textele pe care le retin pentru fetita mea, pentru cand va sti sa citeasca; impactul e altul cand citesti "memorii" si altul cand citesti un manual... | |
| = Mihaela | Adrian Munteanu [01.Jul.04 19:21] |
| Cum să mă supăr. Prima imagine, aceea pe care o vezi, reprezintă Brașovul vechi, Brașovul dintre cele două războaie mondiale, orașul din care pleacă, aproximativ în aceeași perioadă, toată tragedia. În continuare voi posta fotografii de familie, figura tatălui meu înainte și după închisori, fragmente de documente referitoare la proces, la sechestrarea averii, ca si scanări ale unora dintre fragmentele jurnalului, așa cum l-a scris tatăl meu. Mulțumesc pentru interes și apropiere de importanța subiectului. | |
| = :) | Mihaela Marculescu [01.Jul.04 23:48] |
| eu multumesc :) | |
| = Tuturor | Adrian Munteanu [11.Aug.04 15:08] |
| Voiam să-i anunț pe cei care au fost aproape de aceste notații, că începând din această săptămână voi introduce câte un episod de două ori pe săptămână, în fiecare marți și joi. Aceasta în urma sesizării faptului că fluența textului se pierde din cauza unei pauze prelungite. | |