| = Mihaela | Adrian Munteanu [28.Jun.04 18:22] |
| Cuvintele poeziei, cuvintele amintirii. Un melanj prin care ai putea să depășești întrebările fără răspund. Exercițiul este fructuos în sine. Numai să nu uiți că prin ce faci cuvintele își pot găsi, într-un final, drumul spre marea de lumină. | |
| = aici se incheie periplul | Mihaela Maxim [28.Jun.04 18:34] |
| prin "lanțul tăcerii" mușcate, inspirat de o trăire empatică a versului lui Claudiu Banu din "Dulcele poate". Consider versurile domniei sale un nesecat izvor de trăire poetică. "simțeam cum lanțurile tăcerii îmi mușcau din carne" S-au mai infiltrat dedicații spontane, discuții încrucișate (un reproș, poate bine intentionat), sau răspunsuri nevăzute sădite de mine pe ici-colo. Cam atât despre mine. Vă mulțumesc pentru atenție. merci, Adriane, marea lumină sunteți voi, așteptându-mă la capătul tunelului. | |
| = 7 | Claudiu Banu [30.Jun.04 16:32] |
| 1. Of, daca ma domnesti ma supar rau de tot. Am abia 24 de ani si nici macar in compania in care lucrez (cu oameni de toate varstele) nu ne adresam altfel decat pe numele mic. Asa ca sa raman Claudiu. 2. Typo in versul 2 . Sfat daca tot te duci sa editezi: ranunta la majuscula de la inceputul fiecarui vers. 3. Nu e musai ca versul sa urmeze o logica, dar un labirint de emotii, imagini poetice si efecte lingvistice nu isi gaseste dezlegarea in cititor. 4. Cititul e un exercitiu de...scriere daca vrei. Dar cred ca daca ti-ai slefui mai atenta ideil, le-ai concentra mai mult (densitate) fara a le transforma in ceva ne-natural ai reusi poezii pe care sa le iubesti si peste ani de zile. 5. Eu as evita constructii care suna fortat precum "ochi pleonastici", sau "ochiul tau stang". Sunt asa cum iti spunea si altcineva multe locuri in care se aduna un balast oarecare. 6.Iti las id-ul meu de yahoo si o adresa de mail. Daca ai intrebari referitoare la ce am spus aici ia legatura cu mine: [email protected] , sau c4l4tor (sunt numai seara). 7. Sunt mult mai subiectiv decat ai putea crede. | |
| = revenire | miha maxim [28.Jul.04 11:06] |
| recitesc și văd că, de fapt, periplul s-a încheiat mai sus, în altă poezie. aici rămâne un trist epilog, cuiva care ar vrea să mă acuze că am folosit aceeași imagine de două ori. iertare, Claudiu, nu era vorba despre tine. într-un fel mă scuzam aici că poate m-am lăsat dusă de val, purtată de versurile tale și-am călătorit un pic, dincolo de ele. poate am mai și cusut vreun cuvânt de-al tău, pe ici-colo, dar numai ca să-mi leg poemul de mal... asta... era. oare eram chiar atât de ...paranoică? hai, că n-a trecut chiar atât :):) asta...e. | |
| = de fapt | miha maxim [28.Jul.04 11:08] |
| periplul se termină odată cu titlul... astea erau cuvintele... folosite prea des, poate: mi-am mușcat sufletul încremenit | |