| = Trecem mai departe și... | Maria Prochipiuc [09.Jul.04 16:49] |
Te-am parcurs în tonuri pe verdele – maroniu al vântului în dansul neputincios al privirii către degetele tale cum mângăie...și-mi spun: Ce liniste... apoi, Culc urechea / peste firele de iarbă și mă trezesc joi catre inserat… când mi-am culcat / a treia și ultima oară / capul pe braț, / s-a facut un semn / și din el am ieșit eu, / ca o pasăre mare, cu aripi crescute drept din piept. Sunt TU... esti TOT un ceas bologic Ce-mi ticaie in cap si / Sunt chiar ea, Tacerea …Sunt vantul ce ma / Bate in fata si in spate, / Sunt tot ce misca-n-nemiscare - / Sunt nemiscarea ce ma misca, / Sunt Tot, caci eu / Sunt absorbit de Tine, Doamne, / Sunt Tu caci Tu esti eu, caci Tu / Esti TOT. ACUM când ți-ai desenat ultima literă a ultimului cuvant, va rămâne amintirea așa cum spui și Nici un nor pe cer - nici o stea nu vor șterge cuvintele scrise cu inima, cu râul, cu dansul, cu… și vor apărea (pre)Texte cu Amintiri și zic DA , ar trebui să fie motto-ul fiecăruia dintre noi. Știi curaj am dar nu vreau să ne batem cu pumnii / în piept / să vedem cine-i mai tare. / Să strigăm "ura!" de fiecare dată când câștigăm / și să-i privim cu dispreț pe cei învinși / că n-au putere să se depășească…. / Să le întoarcem și celălalt obraz când ne lovesc / și să-l batem cu putere / in semn de "nu ți-e rușine mă mojicule?". Vă rog, poftiți, intrați! și am poftit printre cuvintele tale, pentru două dintre texte meriți steluță dar în acest moment poate fi interpretabilă, o găsești oricând în sufletul acesta plin de iubire… Am ajuns la tine de la povestea cu fluturii... | |
| = Mariei - lumina ce ma invaluie! - catre Maria Prochipiuc | Mihail-Adrian Simion [10.Jul.04 13:33] |
| Focuri se aprind in mine la fiecare steluta ce clipeste in ochii tai, ai vostri, cand imi citit un text! Ai ajuns la mine prin povestea timpului care le aduce pe toate acolo de unde au plecat. Am ajuns la tine la fel, plus chemarea ta. Vom merge mai departe raspunzand fiecarei chemari tacite, ai mult volte energetice ale sufletelor noastre. Ne vedem luni, peste o secunda! Adrian | |
| = . | Ioana Barac Grigore [22.Jul.04 11:48] |
| mai clar si printre picaturi, poemul de mai sus se doreste o parodie? acum voi dormi. astept raspuns cu sau fara caprui. sa-mi dai adresa, oricum. so, ai nevoie de pr? | |
| = IO | Mihail-Adrian Simion [22.Jul.04 11:59] |
| am postat pe forum la ORICE, doua mesaje pentru tine. voi mai lucra la ea, bine. trebuie sa fie la mine, caprui, altfel nu vad! la lb romana pe forum. pr?! - mai vorbim dup'aia! somn usor! PS: poate fi si o parodie, dupa... mine! dar una cam amaruie, pe alocuri... | |
| = re la IO! Ioana Barac Grigore - raspuns - cand te trezesti! | Mihail-Adrian Simion [22.Jul.04 14:00] |
| abia acum, citind inca de doua ori ambele comentarii, aici si pe "59:59", am inteles (sunt greu de cap :) ): aici nu mai am ce lucra. asta e panoplia. poate mai adaug pe viitor exponate ;) este si nu este o parodie... imi cam lustruiesc crucea... am vrut un mod de a relata adevarul. pentru ca de fapt, in versurile mele, relatez adevarul. asta e. o parodie. o joaca. mi-e rau... :o ! Adi | |
| = . | Ioana Barac Grigore [23.Jul.04 21:27] |
| asa s-a nimerit. iar crucea n-am mai vazut-o de o gramada de vreme... mi-ar placea sa urc la ea (mai e "deschisa" publicului?). stii...!? mi s-a intamplat si mie in cateva randuri. de atunci, apare mereu un anunt in ziar cu titlul: "femeia care sufla inutil a aparut iar in colt, la ceas..." :) atunci, am intrat dar n-am reusit sa deschid nimic (stai linistit--nu cred ca diin cauza lui; mai repede din cauza comp.). voi repeta figura. promise! pregateste-te de critici:)) mi-am ascutit si mi-am polizat unghiile in cinstea deschiderii. cine a mai fost la vernisaj??? | |