Comentariile membrilor:

=  atatea ceruri inrosit-au macii	Mihai Raluca- Ștefania [22.Jul.04 16:26]
nu-ti parasi cerul...
=  frumos	Elia David [22.Jul.04 16:41]
Frumos - mai ales ca replica la "Copacii se saruta". Imagini care m-au incantat (mai ales castanul cu patul lui de frunze, umbland) si un final plin de culoare. O adevarata vara a patimilor.
=  Raluca, Elia, mulțumiri	Daniel Bratu [22.Jul.04 17:07]
Raluca, Elia, mulțumiri și sărutări în fugă de petale. Furtunile umblă iar eu e musai să simt pașii. Voi reveni, în tropot, pe-aici și peste ale voastre poeme, cu gând bun mă-mbrățișez în gândurile voastre și plec spre ploile trecutelor veri.
=  O vara de culori....	Mihai Raluca-Ștefania [22.Jul.04 17:20]
sa ai mereu in urma FRINZE, FLORI SI VISE
=  Propun ridicare de nivel !!!	Maria Prochipiuc [22.Jul.04 18:08]
Surprinzător! Legătura ta intimă cu poezia nu a întârziat să scoată la iveală reale satisfacții artistice și sufletești. Te pot numi un poet modern, cu o conștiință artistică lucidă care își impune mjloacele de expresie, reușind să se mențină mereu într-o zonă a transfigurării ce nu lasă loc impresiilor nemijlocite. Poezia se naște dintr-un simplu joc de cuvinte, joc de incontestabilă frumusețe și gravitate, executat cu superioară detașare. Pentru a susține cele spuse mai sus puteți din curiozitate să încercați la D A NIEL
=  ..niciunde-i dus din arbori înțelesul..	Dana Stefan [02.Oct.05 19:06]
stau trantita in iarba de vara, pastrand in memorie umbra aromata a unui arbore, si-atunci ma gandesc la castanii mei, barbatosi de bine infipti in pamant, ce ascund naiv forme tepoase in miezuri brute de intelepciune, sfere risipie printre candelabre fine si delicate inventate de ei pentru a fi daruite, doar si in schimbul unui singur sarut.. castanul meu are de azi, un sonet inchinat amprentelor ramase pe frunze.. multumesc, domnule
=  impart in doua: jumatate tie, jumatate mie. egal.	Dana Stefan [22.Jul.04 19:10]
"Linea, punct si de la capat.:)" (Daniel Bratu) Motto: Atâtea ceruri înroșit-au macii, Că-n valul sângelui împins de vele Mărșăluiesc spre înainte racii. Cerul nocturn al rosului, naste puterea secreta a apelor mume, izvor sopotitor, in care racii se retrag spre sine adapostind sub cruste rosii, seva vegetala a semnului lunar.. Fiintele marcate de acest semn, invata tainele invelisurilor, adunand cochilii si alge albastre si rosii, in timp ce se plimba perechi perechi, desculte, pe o plaja... In urma lor, pasi...
=  Nice...	Radulescu Florin [22.Jul.04 22:29]
Un sonet reusit...Mi-au placut mai ales imaginile de final:"Atâtea ceruri înroșit-au macii, Că-n valul sângelui împins de vele Mărșăluiesc spre înainte racii." Cu prietenie Rudy Valentino
=  Frumos tare domnule!	dumitru cioaca-genuneanu [22.Jul.04 22:56]
La otava proaspata a acestui sonet a tresarit pana si gloaba mea de inima care m-a facut atent ca s-ar putea sa fi inrudit fara sa sti pe motive de bunica cu Rilke. Are dreptate, suna in clopoteii de paraca ar fi ai austriacului.
+ printre castani	Cristiana Miu [22.Jul.04 23:22]
Sonet extrem de reusit si, Doamne, daca nu as sti ce greu se scriu sonete... Imagini vii, fara sa fie tipatoare, care incanta fara sa socheze. Realizare de exceptie si pentru asta, permite-mi sa pun o steluta printre castani.
=  Visând, castanul s-a lipit de boltă...	Ana Melinte [23.Jul.04 10:42]
Din nou un poem plin de...gingășie, nu văd de ce m-aș feri de cuvântul ăsta:) Imaginile încântă prin inedit și prospețime iar o anume „orchestrație” a versului reușește să îndulcească „umbre” deabia presimțite...Oricât de amărui ne-ar fi surâsul, ce-ar fi să-ncepem să visăm că fericirea s-ar putea afla exact acolo unde mâna noastră se va întinde s-o atingă...:) E iarăși plin Pământul de săruturi Niciunde-i dus din arbori înțelesul S-a prins de ramuri blânde Universul Cu buzele scobite-adânc de cnuturi.
=  Mulțumiri din inimă de castan	Daniel Bratu [23.Jul.04 13:42]
Raluca, frunzele mele se hrănesc din visele florilor, în urmă am lăsat prea mult, de-acum iau totul cu mine. Maria, așa răsfăț de mângâieri aurifere ce-mi dăruiești mă preface din capricorn încruntat în crustaceu roșcovan, care încă se teme de îndemnul « Tot înainte ! ». Mi-am citit cu mare încântare versurile mai vechi, la umbra răcoroasă a gestului tău superb. Mulțumesc. Dana, tu respiri poezie, imagini izvorăsc din tine ca din fântânile pe unde trecut-au vulcanii. Sonetul e tot al tău, nici vorbă de-mpărțeli. Racii s-au învelit în mantiile purpurii ale senatorilor patimii. Rudy, ești omul zilei (te-am văzut într-o poză din Jurnalul Național, trei coșmaruri blonde taman ce te mangâiau pe fruntea adâncită de umbra nourilor), iar orice cuvânt de laudă de-al tău e ca un bibelou adus din turnire de Lancelot. Mulțam fain, să ne vedem pe următoarele piscuri. Cu prietenie, Guenevirenque Genu, mare uimire ce mi-a fost provocat, că tropotind pe-aici, în șa săltat, maestrul epigramei, delicat, așa prea-vorbă bună ce-ai lăsat. Cât despre austriacul celebru (Rainer Maria Rilke), spre rușinica mea, nu i-am citit încă scrierile, da zic eu că e mai bine, că-mi clopoțesc destui zurgălăi pe la tâmple. Mulțumesc Cristiana, eu nu știu ce greu se scriu sonetele, pe cuvânt. Imaginile vii sunt împrumutate de la Dana (Linea), iar rimele au sărit singure-n barcă, de teama cleștilor din val. Mulțumesc, e minunat, ce de lumină din cea mai fină am în grădină, grăbit, din tină, mâna ta lină m-a ridicat. Ana, sonetul e ca o oglindă, în apele lui statornice gingășia e mai mult a celui (celei) care privește. Intermediarul care mă sunt copleșit de așa laude are mâinile fripte de flăcările umbrelor. Mulțumesc
=  "Visând, castanul s-a lipit de boltă"	miha maxim [24.Jul.04 18:47]
și luna ca un gălbenuș în coji de cenușă.
=  Final inspirat	Adrian Erbiceanu [24.Jul.04 19:26]
Daniel, Cu atatea comentarii pe textul tau, unul in plus n-o sa faca mare diferenta. Sonetul, foarte cursiv, dovedeste o mana exersata. Ma cam deranjeaza cuvantul de rima "retorta" care, dupa parerea mea, nu prea merge cu peisajul bucolic sugerat. Foarte inspirat, in schimb, finalul. Promit sa mai revin.
=  Mihaela, Adrian, zâmbete de gând bun	Daniel Bratu [25.Jul.04 11:05]
Mihaela, mulțumesc pentru acesta frumoasă imagine, continuare gingașă a ideii din a II-a strofă. Ce scrii tu e un haiku întins, lenevos, la soare. Uite ce văd și eu după arămire și urcarea în scaunul de prânz al nopții (haiku balonat de metaforă tristă): gălbenuș umed, luna scuipă cenușă - semne de toamnă Adrian, mă minunez și eu, câteodată, de câte comentarii au început să se agațe de textele mele. Din cauza înmulțirii lor, nici nu mai am timp să scriu altceva în afara răspunsurilor la comentarii (ironia sorții face ca și acest sonet să provină tot dintr-un comentariu). Ba, câteodată, când îmi aduc aminte ce liniște de catedrală aveam pe la zbuciumările mele versificate, m-apucă invidia. De cel care eram, desigur, mai tânăr cu ceva luni., dar fără mână exersată Comentariul tău, însă, floare de colț așezată ca de mâna unui meșter bijutier, pe clape de pian, mă îndeamnă la armonie și pace bucolică. Cu alți ochi, distilați de lună-n retorte, văd peisajul acum. Am coborât din castan și m-am întins pe fâneață, de unde îmi făceai semne. E bine și așa. De aici și eu văd inspirația de final. Bine că s-a terminat, adică ! :) Mulțumesc și să ne citim cu bine
=  frumos nespus de frumos	Mihai Raluca-Ștefania [25.Jul.04 16:55]
si totusi inca mai simt parfumul castanilor si al artarilor
=  "S-a prins de ramuri blânde Universul"	miha maxim [26.Jul.04 11:51]
și ne privește cu milioane de ochi, în galeria cu lapte... sărutul mării, parfum salin în scorbura viselor pluteam înapoi, printre gândurile cuiva care se preface-re că a uitat că ne naște, în fiecare noapte, din el, cu noi înșine
=  ,	miha maxim [26.Jul.04 13:02]
frunze de cenușă (asta e pentru comentariu...) merci
=  Iti daruiesc	Dana Stefan [29.Jul.04 13:55]
Din râul vremii margini și nuiele...
=  E iarasi plin Pamantul de saruturi..	Dana Stefan [29.Jul.04 14:12]
Pe muntele impadurit, padurile sunt blande, pentru ca ele ascund intotdeauna un natural sanctuar..
=  Raluca, Mihaela, Dana, mulțumiri târzii	Daniel Bratu [30.Jul.04 13:53]
Raluca, parfumul gândului tău e frunză de castan peste vară. Mihaela, dezvolți frumos ideile, îmi pare fină poezie comentariul tău, ar merge și în pagina ta de autor. "gălbenuș umed, luna scuipă cenușă - semne de toamnă" - e mai bine așa ? Dana, darurile tale sunt superbe, mulțumesc mult și promit să încerc a scrie astfel încât să le pot merita vreodată.