| = Adrian | Elia David [25.Jul.04 18:52] |
| Iata ca am ajuns si la sonetul...fricii. De ce ti-e frica, nu scapi.:) "Pocită frunte, ochi ce înspăimântă, Scuipând venin prin gura descărnată, Cu șfichi de bici în carnea mea brăzdată, Oștiri de spaime-n trup binecuvântă." E strofa care mi-a placut in mod deosebit, foarte graitoare. Finalul, nu mi se pare ca aduce vreo consolare, prin acel "De ce mă tem, când toți o să murim". Dar, poate ca nu asta doreai sa exprimi. Daca tot sunt aici, iti multumesc si pentru urari.:) | |
| = ... | Silvia CALOIANU [26.Jul.04 03:18] |
| "gratii țes oricui o colivie"?. "Gratia" incatuseaza, captiveaza spiritul oricui...dar nu in egala masura, depinde mult de receptor, nu? "De ce iti e frica sa zbori, daca esti pasare?", ziceam...acum 15 ani.... | |
| = Elia | Adrian Munteanu [26.Jul.04 13:55] |
| N-aș putea găsi o consolare. Ca să fiu drept, nici n-am căutat-o. A ne consola înseamnă a refuza să căutăm o cale. N-ai plecat încă sau ai auzit că timpul nu e favorabil ? | |
| = Silvia | Adrian Munteanu [26.Jul.04 14:00] |
| Pentru mine gratiile vor fi totdeauna limitele închisorii. Mai zbor și eu, mai cad. Nu știu cum fac ,dar mă nimeresc mereu unii cu pietre. PS. Dacă vreodată ai fost supărată pe mine pentru că nu am reușit să citesc fiecare text al tău, e vremea să-ți revii la sentimente mai bune. Mă rezum la cât timp îmi rezervă stăpânirea, totdeuna mai puțin decât aș vrea. | |