= imagine perfecta | Elena Albu [28.Aug.04 09:40] |
,,nesfarsitul desert/ clepsidra cea mai adanca" ... felicitari pentru aceasta imagine care ma va insoti toata ziua. | |
= "o gheara o lampa de timp" | Thais Teodorescu [28.Aug.04 11:34] |
mi-ai amintit de o poezie pe care am scris-o cu mult timp in urma. Clepsidra poate fi inoarsa la nesfarsit. Aici se naste poate acest sentiment al nemiscarii. | |
= un minunat poem fără verb | ioana cheregi [28.Aug.04 14:16] |
Un poem fără verb îmi sugerează că deșertul este făcut dintr-o imensă tăcere măcinată de forțele aproape eoliene ale crepusculului din noi...o "tăcere păstrată în stîncă" devenită măsură de timp... | |
= din 'nesfârșitul deșert' | dana popa [28.Aug.04 14:47] |
Aparent, o poezie simplă, însă formulări precum "nemișcare/ între lumină și umbră", "lamă de timp", "tăcere păstrată în stîncă" mă îndeamnă să continuu în a descoperi sensurile-i ascunse. Tradiționala clepsidră marchează scurgerea timpului. Aici însă, timpul ce rămâne e o întindere seaca, incărcată de străluciri fade ('urme de vânt'), abia perceptibile, e un deșert fără capăt, poate îmbătrânire. Așa am privit eu. Ori poate așa mi-a plăcut să privesc. :) | |
+ Virgil | Luminita Suse [29.Aug.04 05:07] |
Atmosferă bine construită, imagini sugestive, ultimele trei versuri de profuzimea unui haiku... Plăcut. | |
= stelute, din desert | Adriana Doar [30.Aug.04 12:28] |
dau si eu stelute! pentru: "între lumină și umbră o gheară o lamă de timp tăcere păstrată în stîncă urme de vînt" si pentru definitia din final: "nesfîrșitul deșert clepsidra cea mai adîncă". | |
+ parere | Liviu Nanu [30.Aug.04 12:31] |
Voiam sa remarc si eu imaginea de final, dar cum au facut-o alti cititori inaintea mea, nu mai repet. Insa marchez parerea mea cu un licurici. | |
+ lumini și umbre | ioan ravel [30.Aug.04 13:38] |
"nemișcare între lumină și umbră" ai surprins tare fain nemișcarea aceea imensă în care nimic nu are umbră iar trecerea de la zi la noapte se face total pentru ca apoi nimic să nu mai aibă lumină... | |
= mulțumesc | Virgil Titarenco [01.Sep.04 06:04] |
Ce aș putea să mai adaug eu decît că mă bucur că acest text a vibrat pentru atît de mulți oameni speciali. Elena, cineva mă citește în Brăila Thais, citește la nesfîrșit Ioana, observă "marele absent" Dana, privește o "poezie simplă" Oriana, atinge aripa haiku Adriana, stele în deșert Anton, o lumină Ioan, o umbră mulțumesc | |