| = "A fi pentru a fi" | Codrina Verdes [29.Aug.04 16:46] |
| Citind acest sonet, mi-am reamintit multe vorbe parintesti. Asa cum bine spui, "În zbaterea de-a fi pentru a fi", trecem nepasatori peste cuvinte, fapte si chiar prevestiri. "Nepăsător, alung o prevestire. Astfel mă află moartea într-o zi." | |
| = Codrina | Adrian Munteanu [29.Aug.04 17:16] |
| Faptul că ai realizat această marcă a nepăsării cu care viețuim, este un prim pas pentru a ieși din inerție. | |
| = Apocaliptic | Adrian Erbiceanu [29.Aug.04 18:10] |
| Adrian, Primele doua strofe par o profetie de proportii apocaliptice. Ca se refera la micro sau la macrocosmos n-are importanta. Modul tau de a te opune este relevant. Frumos sonet. Mai-mai ca ma vad tentat sa-ti dau un raspuns in versuri. Da-mi putin timp. | |
| = :) | Florin NEDELCU [29.Aug.04 19:46] |
| da! | |
| = "Nu va ramane piatra peste piatra!" | Adrian Erbiceanu [31.Aug.04 03:17] |
| Sonet (Lui Adrian Munteanu) Motto: "Nu va ramane piatra peste piatra!" (Sonet 165) Nu-i piatră să nu fie răsturnată, Nu-i val rămas să sprijine un mal. Scăpată din palatu-i de cristal, Urgia nu se lasă-nzăbălată. Lihnite umbre bat în piedestal De zdruncină, bucată cu bucată, Tot ce-a rămas în noi. Însângerată, O Mare ne înghite. Glacial. E amăgirea, amplă și vorace: Ce-i drept, apare strâmb; ce-i strâmb, e drept. Și n-ai de unde știi de se preface, Sau de-i așa, că-i scrisă în precept... Când peste noi furtunile rapace Se prăbușesc, Adim le ține piept! Adrian Erbiceanu P.S. M-am tinut de cuvant. | |
| = . | Ioana Barac Grigore [31.Aug.04 05:48] |
| ca orice prevestire, fatalista si plina de suspans. un reusit sonet-apocalips "dupa Adrian". felicitari | |
| = da | Virgil Titarenco [31.Aug.04 07:36] |
| Da, și aștept să îmi spui despre zidirea din noi... | |
| = Adrian, Florin, Ioana, Virgil | Adrian Munteanu [31.Aug.04 13:57] |
| Adrian - așa este. Am încercat o prevestire care nici măcar nu se știe dacă este una ipotetică. Mi-am adus aminte de Hercolabus, planeta care se spune că s-ar putea să măture pământul peste un orecare număr de ani ( sau de zile ?). Aproape toți nu facem nimic ca să ne opunem și suntem depășiți de forțe cărora nu reușim să le ținem piept. Dacă sugestile sonetului au trezit, cum se vede, un fior al inspirației, e chiar mai mult decât mi-aș fi putut dori. Mulțumesc mereu pentru semnele relevante și prietenoase. Florin- sper să fie mereu Da. Ioana - un semn al revenirii ? Bine ne-am găsit ! Virgil - dacă nu greșesc, este primul semn al tău în dreptul umilelor mele încercări. Semn bun, semn rău ? Îmi cer scuze pentru răspunsurile întârziate. Sunt în concediu și mă reped mai rar pe la Internet. Pe curând. Astăzi este ziua sonetului de dragoste. | |
| = cel mai puternic | Elia David [31.Aug.04 14:35] |
| "Trăiesc la fel, în fadă răvășire, În zbaterea de-a fi pentru a fi" De multe ori ma intreb daca asta inseamna a trai viata, sau a te lasa trait de ea. Oricum, cel mai puternic invinge.:) | |
| = asta-i tot | Radmila Popovici [01.Sep.04 19:29] |
| Adrian, fii atent, nu-ti citesc comentariile, dar permite-mi sa-ti ghicesc: ai investit multa fiinta-suflet in el. Am simtit-o pe pielea mea si regret lipsa ploii de stele. Ti le darui pe toate, desi nu vei crede ca le-as avea. Sint coplesita. | |
| = Elia și Radmila | Adrian Munteanu [02.Sep.04 16:43] |
| Elia - cred că trăim în veșnică incertitudine ; Radmila - ca și în cazul Eliei, trebuie să-ți mulțumesc că ești printre puținele care îmi mai dau un semn de viață și pentru că, de această dată, te-ai gândit dincolo de sensul cuvântului postat, la ceea ce trebuie să fie în mintea creatorului. Ai simțit corect, dar știu de ce se întâmplă așa : am început să plictisesc cu intervențiile mele zilnice. Am mai spus-o însă : nu are nimeni șanse să mă deturneze de la ritmul autoimpus. Pentru toată lume este simplu : pot să treacă mai departe fără să citească. Ce am avut de aflat am aflat.De acum tot înainte, cu sau fără comentarii. Știu însă că, în limita posibilităților, câțiva vor mai rămâne pe aproape. Măcar o perioadă, până nu se vor plictisi și ei. Pe voi vă anunț că de mâine, așa cum marțea am dedicat-o sonetului de dragoste, vinerea va fi câte un sonet dedicat credinței. Ãsta este răspunsul meu la tot ce se întâmplă. Pe curând , cu prietenie. | |