| = e scurt textul. | motorga alin [02.Oct.05 19:06] |
| cam scurt ce-i drept.intr-un text atat de scurt nu e loc destul pentru a spune ceva. | |
| + parere | Liviu Nanu [10.Dec.04 11:44] |
| Scurt, insa suficient sa creeze o stare. Asa scurta cum e are un ritm interior frumos. De aici concluzia ca poezia e reusita. Ba eu in locul autorului as sterge si "e"-ul din primul vers. Nu e o sugestie, asa vad eu. | |
| = părere | Farcău Pavel [02.Oct.05 19:06] |
| Sunt de acord cu Maestrul, ideea e genială....scurt și la obiect.... numai bine Miron... | |
| = scurt ... dar cuprinzător | Monica Mihaela Pop [10.Dec.04 11:55] |
| Minunat! Foarte bine a spus Liviu, poemul e destul de scurt încât să creeze, pentru mine cel puțin, o stare de liniște, ca și cum ... "ca și cum n-aș mai avea nevoie de nimic altceva" Tot binele! | |
| = de reflectat | Nicoleta Tase [10.Dec.04 12:33] |
| Am gasit aici aproape un criteriu de judecata estetica, axiologica a poeziei. Atatia teoreticieni se chinuie sa vada unde se naste criteriul valoric si cum distingem poezia buna de poezia ne-buna. Uite cat de simplu e: daca incepe sa ninga - putem vorbi de Poezie. (observatie: si eu as renunta la "e"). Imi aduce aminte de Poe si de Principiul poetic: "Suntem mistuiti de o sete ce nu se poate stinge. Aceasta sete face parte din nemurirea omului. Ea este consecinta si totodata semn al existentei lui fara sfarsit. ea este setea fluturelui de noapte dupa stea. Atunci cand Poezia sau Muzica, cea mai imbatatoare dintre formele poetice, ne-a facut sa ne scaldam in lacrimi, nu plangem - cum banuieste abatele Gravina - din exces de placere, ci din pricina unei gandiri pozitive, impetuase, nelinistite, pe care o simtim din neputinta noastra de a sesiza acum, din plin, pe acest pamant, o data pentru totdeuna, aceste bucurii divine si incantatoare, din care nu atingem prin poem sau prin muzica decat scurte si vagi lumini." Eu am vazut lumini! | |
| = rezonanțe | Alin Pop [10.Dec.04 16:39] |
| pentru că mi-a plăcut atât de mult, eu unul am scos și titlul și e-ul :)... ș-am rămas așa, ca într-o moarte-n vis. cel mai frumos mi se pare când chestii distilate îndelung, trecute prin multe încercări, ies în final atât de limpezi, încât ai zice că sunt revelații directe, fără efort. arată ca lucrurile vechi de când lumea. moarte/sfârșit/tăcere/final/zăpadă/greu/lent/frig/iarnă și în același timp moarte/trecere/trancendere/implinire/sărbătoare/ninsoare/iarnă și câte altele... felicitări! | |
| = Nevoia de verb | Miron Manega [10.Dec.04 23:02] |
| Incerc sa raspund punctual catorva obiectii: 1. Exista o varianta lunga a acestei poezii. Se numeste "Povestea zapezii" si se afla pe pagina mea (poezia nr. 22). A trecut oarecum neobservata, desi este cea mai grea, cea mai complexa si cea mai simpla creatie a mea (contradictia in termeni mi-o asum, nu e intimplatoare). 2. Am simtit nevoia unui verb, de aceea am introdus acel "e", cea mai simpla si mai economica forma a paradigmei lui "a fi". Mai precis, am simtit ca aceasta poezie trebuie sa fie concentrata si evanescenta in acelasi timp. Iar verbul coaguleaza intotdeauna o idee. Asezarea poeziei in forma pe care o vedeti a durat vreo cinci ani. Ceea ce nu exclude posibilitatea ca eu sa fi gresit. Vom vedea peste o suta de ani. 3. Va multumesc pentru toate cuvintele voastre, indreptatite sau nu. Faptul ca ati raspuns acestei provocari (asa numesc eu, uneori, poezia) inseamna ca a starnit ceva in voi si ca m-ati primit in sufletul vostru. | |
| + parere de cititor | Cristiana Miu [10.Dec.04 23:46] |
| Am citit si poezia la care faceti referire in comentariul dumneavoastra (Povestea zapezii). Mi se pare mult mai putin reusita ca aceasta. Poate nu am receptat-o eu asa cum trebuie. In schimb aceasta poezie scurta este, dupa parerea mea foarte buna. Aproape perfecta. imaginea este in acelasi timp de-abia sugerata, dar si vie, reala, calda, intreaga. In cateva silabe ati reusit sa inchideti un adevarat univers si sa deschideti o poarta spre altul. Nu pot elabora foarte mult un comentariu pe o poezie slefuita ca o piatra pretioasa. Subscriu si eu la parerea colegilor mei. Am inteles de ce ati vrut un verb acolo. Eu personal nu simt nevoia acelui verb. La a doua citire l-am ignorat involuntar. E doar o parere, aveti argumente mai solide decat mine pentru a-l lasa acolo. | |
| = extaz | DoDu [11.Dec.04 13:57] |
| Eu cred ca poezia asta e foarte scurta, ca are trei randurele, daca nu ma cenzureaza vreun cenzor, 42 de caractere si 54 de caractere cu tot cu pauze. E scurta tare sarmana, ce mai. Parca ar fi subnutrita. Iar la titlu mai poarta si doua stelute, ca o pana de paun la palarie. Pacat ca dau senzatia de galbinare. Care va sa zica mie imi place poezia asta ca n-are nici un ifos, nici un tifos, poezia asta de trei randurele n-are nimic nimic care sa te atraga, asa ca mie mi-o place ca sa fiu si eu gica contra. Eu cred ca se pot scrie poezii si din doua randurele sau numai un randurel, daca nu cumva se poate umbla si la fractii. Eu cred ca lumea a cazut in extaz la vazul a trei randurele, eu nu stiu de ce, poate mai multe nu inteleg. | |
| = Florile nu fac discriminari | Miron Manega [02.Oct.05 19:06] |
| "Poezia" si "Povestea zapezii" sunt atit de diferite incat e aproape imposibil sa le compari. E ca si cand ai compara culoarea cu gustul. "Poezia" are 14 silabe, "Povestea zapezii" are 72 de versuri. "Poezia" a fost scrisa in cinci ani, "Povestea zapezii" a fost scrisa intr-o noapte. "Poezia" ii face sa vibreze numai pe initiati, "Povestea zapezii" poate fi receptata si de copii. Si de aici se naste intrebarea: ce este Poezia? Autosatisfactie, masturbare spirituala, sau sacrificiu perpetuu, responsabilitate ontologica de a transmite un mesaj primit prin revelatie? Am invatat de la flori o lectie fundamentala: ele, florile, nu fac discriminari cand isi ofera parfumul si frumusetea. Nu sunt criptice in transmiterea mesajului lor magnific, chiar daca procesul biologic de transformare in expresie este foarte complicat. Poetul nu e decat un intermediar, singurul si marele lui merit fiind acela de a se raporta corect la misiunea care i-a fost incredintata. Restul vine de la sine, prin restrictii, dureri inabusite, constringeri de tot felul, pe care el le va transforma in poezie, daca e poet. Daca nu, nu. "E ca si cand/ in loc sa mori/ ar incepe deodata sa ninga". P.S. Nu cred ca ai citit "Povestea zapezii", Cristiana. Ti s-a parut doar ca ai citit-o. | |
| = Privirea care priveste | Albu Vladimir [02.Oct.05 19:06] |
| Aceasta alcatuire poetica nu are un mesaj... asta i-ar rapi tocmai cea mai importanta dintre virtuti, in speta aceea de a plasa cititorul intr-o aparenta anomalie a mintii... suspendare a constiintei dar nu si inchidere a privirii... aceasta poezie e un ochi in care privirea se priveste pe ea insasi fara nevoia unei justificari. | |
| = Miron Manega | Preoteasa Marinela [12.Dec.04 10:43] |
| Este o poezie foarte frumoasă, dar i-aș schimba titlul. | |
| = sunt aici | ioana matei [13.Dec.04 20:10] |
| "Poezia" imi redeschide accesul intr-o lume demult uitata, aceea a frumusetii si gratiei divine. Ce pacat ca nu pot ramane aici, ca nu putem ramane aici. Chiar ma intrebam astazi de ce-mi place atat de mult cum scrii? Raspunsul pe care mi l-am dat a fost acela ca tu, scriind, deschizi porti spre lumi pe care eu le stiu dar pe care le-am uitat demult. "Multe" dintre poeziile tale sunt pentru mine adevarate renasteri. Mi-ar placea sa renasc in fiecare zi. Multumesc. Si inca ceva, nu e deloc prea scurta "POEZIA" | |
| = si inca ceva... | ioana matei [13.Dec.04 20:11] |
| Pentru mine "e"-ul de la inceput este foarte important. El afirma ca lumea despre care vorbeam exista aievea, nu e un vis, nu e o parere. Poetul ne vorbeste de acolo, fiind preaplin de acea lume. Iertati-ma, nu vreau sa contrazic pe nimeni, eu asa simt... | |
| = Sunt in continuare aici, asteptand o noua lume... | ioana matei [16.Dec.04 01:49] |
| Marturisesc ca nu citisem, inainte de a-ti impartasi simtirea mea despre "POEZIA", raspunsul poetului legat de acel "e", raspuns purtand numele "nevoia de verb". Si stii ceva (?), acum ma simt usor stingherita... Imi cer iertare ( nu scuze) pentru exprimarea greoaie (din aceste clipe). Sunt in continuare aici, printre ninsori in rafale de goarna, asteptand ca "POEZIA" sa ne ninga mai departe. Ninge sfant, nu-i asa (?), chiar daca uneori in rafale de goarna. Asa ca nu da bir cu fugitii! | |
| = ultimul comentariu, aici, langa poezie | ioana matei [17.Dec.04 21:28] |
| Soarele lumineaza TOTUL. Ar trebui sa invatam de la EL, cred... Iti astept(am) in continuare "POEZIA". Ar fi nedrept sa fie altfel. Pentru noi, cei care credem in EA. "Fara comentarii", nu-i asa? | |
| = Minunat | Gabriela David [24.Jan.05 21:09] |
| Minunat...nu am citit de foarte multa vreme comentariile textelor mele...si am ramas cu gura impropiu spus deschisa, pur si simplu cascata. Poezia ta, "Cadril" este prima poezie ce mi-a ramas in minte vers cu vers de prima oara cand am citit-o intr-un numar foarte citit al revistei "Liceenii". Sunt foarte fericita...ca imi citesti creatiile. Poate imi dai o adresa de mail, m-ar interesa parerea ta asupra randurilor mele mai copilaresti. O zi buna. | |
| = e ca si cum ar fi | Dana Stefan [06.Feb.05 11:42] |
| si vezi, miron?! vom ajunge ca si cand ar incepe deodata sa ninga..:) acesta e miracolul! | |
| = Saltul | Sandra Hanna Segal [07.Feb.05 04:15] |
| Trei randuri cre te imping sa faci saltul. | |
| = concluzie care sper sa nu va supere | ioana matei [02.Oct.05 19:06] |
| Draga Dana Stefan, draga Sandra Hanna Segal, nu-i adevarat, e foarte frumos ce spuneti dar in "POEZIA" este vorba despre cu totul altceva. Stiu ca ne-ar placea tuturor sa fim partasi, insa noi, ceilalti (si, atentie, stiu foarte bine de ce spun asta) nu avem ce cauta aici. Este dialogul POETULUI cu DUMNEZEU, este INTALNIREA POETULUI CU DUMNEZEU. Va rog sa-mi iertati indrazneala! Cu drag, Ioana Matei | |
| = avertisment | nichita victoria [02.Oct.05 19:05] |
| Ioana Matei se observa o anumita inversunare din partea ta la textele domnului Miron Manega. de ex. la acest text sunt 14 din partea autorilor si 12 ale tale, consecutive! unele, evident, ti-au fost refuzate. nu crezi ca este normal sa lasi autorul sa raspunda comentariilor? ai ocupat destul loc cu mesaje aiurea. nu este prima data cand ti se atrage atentia | |
| = domnului Manega | Batâr Adina [07.Feb.05 21:19] |
| domnule Manega, urma sa va las un comentariu la alta poezie si acolo sa va intreb daca ati scris la acea revista sau mi se pare mie :) ma folosesc de imprejurari sa va spun ca va admir de pe atunci. am zis totusi sa "mai rasfoiesc" in paginile dvs si am aflat raspunsul aici...in "Poezia" de doua stele care e atat de puternica in ceea ce se numeste stare. Imparateasa. p.s. eu as lasa "e"-ul acolo.. asta ca sa imi dau si eu cu parerea in ceea ce priveste discutiile de aici. | |
| = un mic amanunt de detaliu | Dana Stefan [08.Feb.05 14:34] |
| draga ioana matei. lasa-ma pe mine sa hotarasc deci daca am ce cauta aici, si lasa pe ceilalti sa priceapa singuri ce inseamna sa scrii frumos. sunt convinsa ca toti stiu sa o faca. cat despre ce e adevarat si ce nu, din toata povestea asta, lasa-mi mie placerea sa ma lamureasca domnul Manega. si sa ne intelegem: nu am ce ierta aici. | |
| = Mai departe unde? | ioana matei [23.Jun.05 23:59] |
| Am recitit acest text si am acum senzatia ca nu e poezie ci marturisire deseori demult si mult uitata... Noroc cu ciclica noastra revenire... Pana ce pasim mai departe... Ma intreb eu, acum, nevolnica fiind, mai departe unde?... | |