| = mă arde neputința să-mi satur turma de vedenii | Monica Manolachi [13.Dec.04 10:55] |
| ai reușit să deschizi o clipă în mai multe ca pe un evantai :-) timpul nu mai trece așa repede cum vrea el când ți-l faci prieten și-l ții aproape să-ți dea în palmă câte o clipă. | |
| = Monica | Florina - Daniela Bordieanu [13.Dec.04 11:15] |
| nu stiu daca mi-e prieten sau dusman timpul, Monica, ceea ce stiu e ca uneori (ca in momentul evocat in acest pseudo-jurnalul) o secunda ajunge sa se dilate pana la punctul de rupere. pentru mine una, e tare, tare greu sa prinzi asa ceva in cuvant. tot ce am facut a fost sa incerc. multumesc pentru comentariu, Dana | |
| = brusc,clipa a zburat/lovind cu aripa | Laurentiu Blaga [13.Dec.04 11:18] |
| chiar zilele trecute citeam I. Calvino care spunea ca, daca am analiza putin mai atent durata unei clipe, s/ar putea sa avem surpriza ca limita ei sa fie foarte departe. asa ca, draga Dana,radiografia ta vine la fix. | |
| = Laurentiu | Florina - Daniela Bordieanu [13.Dec.04 11:29] |
| N-am citit pe Calvino, Laurentiu, dar tare ma bucur atunci cand lasi semne pe marginea cuvintelor mele. multumesc. Dana | |
| + Tanguirea | Albu Vladimir [13.Dec.04 19:30] |
| "Între inima și rațiune zace spânzurată o clipă"... un text cum rar am citit... profunzimea si trairea aproape ritualica a secundei, un copac aflat in extaz contempland caderea propriilor frunze si intelegand ca acestea nu ii apartin acum ca pleaca mai mult ca atunci cand le purta asemeni unui vesmant... aud strigatul absentei pasarilor dezgolite de ultimul gand inspre cuib... "Rebotezată, clipa a murit într-o binecuvantare a zâmbetului, ca să renască în următoarea."... adancul nu poate fi masurat, definit ca adanc dar in cadere il intelegem intuitiv, il umanizam tocmai pentru a ne nega umanitatea si a renaste in straie salbatice si pure... un soi de pe-trecere a clipelor intre impulsul orgiastic si tentatia uitarii in apolinic... Atunci cand cuvantul ne moare pe buze iar orice e articulat isi pierde consistenta sufletul se deschide nascand punti catre inalt... tanguirea si prosternarea ca arhetip al rugaciunii... dar de lacrimi si suflet mare. Un text care m-a atins intr-un mod deosebit. | |
| + timp concretizat | marlena braester [13.Dec.04 22:03] |
| Consistenta si elasticitatea clipei de care vorbesti ii dau o materialitate uimitoare: poate fi divizata, se aude cum paraie, gata sa crape... , moare, renaste. Timp ce a devenit palpabil, il poti simti, sau chiar auzi. O materializare frapanta si in: zambetele pe care vrei sa le culegi de pe strada, copii de ganduri cu abdomene balonate, cosmare ca niste femei galbejite, turme de vedenii... jocul dintre concret si abstract e subtil si ne lasa sa intrevedem multe! | |
| = >Marlena si Vladimir | Florina - Daniela Bordieanu [14.Dec.04 10:33] |
| Vladimir, multumesc pentru comentariul tau deosebit ce-mi dovedeste ca ai vrut a patrunde in adancul cuvintelor mele. ba chiar dincolo de ele. Marlena, prezenta ta la un text de-al meu ma onoreaza. Cu atat mai mult o apreciere. cu tot binele, Dana | |
| = Adi-Felicitari | Mitesc Dumitru Adrian [22.Dec.04 22:42] |
| Cerșesc, înfometată, la marginea lumii, un strop de lumină. Strigătul e stins, de câine în agonie.Am trecut si inca trec si eu prin asta..... | |