poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5679 .



Bisericile ortodoxe sârbă și română pot rezolva diferendele dintre ele fără amestecul statului
articol [ Regional ]
Interviu în exclusivitate cu Excelența Sa prof. dr. Milan Raduloviæ, ministrul Cultelor din Serbia

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dusan Baiski ]

2005-01-25  |     | 



- Excelență, care este situația Bisericii Române Ortodoxe din Serbia în clipa de față?
-Statutul tuturor bisericilor și cultelor din Serbia este mai mult sau mai puțin identic și acest lucru înseamnă că toate au drepturi egale, posibilități egale în a activa liber, însă cu toate se găsesc într-o situație ce poate fi ușor descrisă întrucât este efectiv ilegală. Serbia abia acum lucrează la o lege privind poziția concretă, reală a bisericilor și cultelor. Vechea lege a fost abrogată în 1993, iar cea nouă nu a fost încă adoptată, astfel că situația, atât a biserici ortodoxe române, a celei sârbe, dar și a celei catolice și protestante, este momentat nereglementată. Abia o asemenea lege va stabili statutul legal și situația tuturor bisericilor. Evident, Biserica Ortodoxă Română, care are o tradiție a sa și care, prin învățătura și dogmele sale, este o biserică soră foarte aproape de Biserica Ortodoxă Sârbă, are statut de biserică a casei, deci ea este cea mai apropiată, cea mai dragă și cea mai înrudită cu biserica majoritară, iar biserica majoritară în Serbia este Biserica Ortodoxă Sârbă deoarece 86% din locuitorii Serbiei s-au declarat a fi, potrivit ultimului recensământ, credincioși ortodocși sârbi. Așadar, este elementar, dacă nu luăm în considerare unele neclarități din interiorul dialogului bisericesc și canonic care s-au ivit nu zilele sau deceniile acestea, ci care sunt prezente de mai demult, deci dacă nu luăm în considerare această situație neclară, atunci poziția Biserici Ortodoxe Române din Serbia este bună și dorită și apropiată întrucât Biserica Ortodoxă Română, prin învățătura și tradiția sa, este apropiată majorități locuitorilor Serbiei ș bisericii majoritare și acest lucru face situația ei mai ușoară, mai sigură decât este cea a bisericilor care, prin dogmele, istoria sau politica lor, se află în controversă cu biserica majoritară.
- Așa după cum se știe, au existat anumite probleme în legătură cu rangul Bisericii Ortodoxe Române în Serbia și a Bisericii Ortodoxe Sârbe în România. Acum, românii din Serbia au la Vârșeț o episcopie. Când vor avea și sârbii din România o episcopie?
- Astăzi (vineri, 24 septembrie. n.n.) am avut marea satisfacție de a discuta cu Înalt Preasfinția Sa Nicolae, mitropolitul Banatului, și am fost foarte plăcut surprins de poziția sa față de ceea ce se numește Vicariatul Bisericii Ortodoxe Sârbe din Timișoara, care este, de fapt, o episcopie, și că Biserica Ortodoxă Română recunoaște acest lucru și anume că Biserica Ortodoxă Sârbă are la Timișoara o eparhie a sa, deci nu un vicariat, care este inferior ca și rang. Cum se vor derula pe mai departe aceste relații și cum va fi adoptată structura organizațională a Bisericii Sârbe din România și a Bisericii Române în Serbia depinde în primul rând de dalogul dintre cele două patriarhii. Biserica Ortodoxă Sârbă din Serbia a desemnat o comisie care trebuie să poarte dialog cu Patriarhia Română și să identifice, dacă există, acele diferende în ceea ce privește jurisdicția, când și cum s-au ivit aceste diferende și, bineînțeles, să le rezolve prin dialog. Statul sârb susține acest dialog dintre două biserici surori și, evident, nu se va implica în nici un fel. Dacă cele două state, român și sârb, sau doar unul dintre ele se va implica în acest dialog, în acest diferend minor referitor la competența și a unei biserici și a celeilalte, atunci doar va complica această problemă. Noi suntem de părere că atât statul român, cât și statul sârb trebuie să stea deoparte de acest diferend și să-l lase lase efectiv în seama bisericilor. Cele două biserici ortodoxe locale și naționale, cea română și cea sârbă, pot cel mai bine să rezolve diferendele dintre ele și, în principiu, au instrumente mai bune în a rezolva asemenea probleme, dat fiind faptul că biserica are în drept o mult mai mare tradiție decât îl are indiferent ce stat, și decât România contemporană și decât Serbia contemporană. Această tradiție în domeniul dreptului, această experiență canonică și istorică înseamnă o energie care este mult mai constructivă în purtarea dialogului decât dacă s-ar implica în aceasta structurile politice dintr-o parte sau din cealaltă. Așadar, vor exista dialoguri despre faptul dacă există vreo problemă deschisă, și există, se vor purta discuții asupra acestui lucru, în primul rând presupun când s-a ivit această problemă, prin ce etape a trecut și, în cele din urmă, în ce mod trebuie puse de acord relațiile între cele două foarte apropiate biserici, respectiv trebuie înlăturată această eu nu i-aș spune problemă și nici neînțelegere, fiindcă, în esență, este vorba despe o situație neclară din punct de vedere organizațional.
- Înțeleg că bisericile română și sârbă pot avea un rol important în dezvoltarea relațiilor interumane și statale între România și Serbia?
- Fără nici o îndoială. În acest sens, România este un foarte bun exemplu. România contemporană înțelege foare bine potențialul social și puterea care există în experiența bisericii. În mare parte, România a reușit să se bazeze pe experiența bisericească și cea istorică. Această experiență este prezentă în procesul democratizării și în apropierea de niște standarde moderne. Serbia, la fel, caută să pășească pe același drum. Iar dacă e vorba de relația dintre două biserici, evident că cele două biserici atât de apropiate, biserici surori, sunt părțile cele mai apropiate ale poporului român și a celui sârb. Ele sunt apropiate prin învățătură, prin tradiție, sunt apropiate prin legile lor interne, prin cultura comună, deoarece literatura medievală și moștenirea bisericească au fost, până în secolul al XIX-lea, comune. Iar pe tradiția și cultura unică s-au sprijinit atât biserica românească, cât și cea sârbească. Așadar, este vorba despre cele mai potrivite entități ce înrudesc două popoare, pe români și pe sârbi, pe care îi despart două limbi destul de deosebite și, limitat, și originea, dar ceea ce leagă cele două popoare este însăși biserica ortodoxă și această apropiere trebuie folosită și de structurile politice de stat din București și Belgrad pentru ca pe baza acestui filon comun ce leagă cele două popoare, și aici e vorba de o credință comună, așadar în baza acestui fundament comun, românii și sârbii trebuie să dezvolte toate celelalte forme de colaborare, în primul rând cea culturală, apoi cea economică, dat fiind faptul că suntem două țări care au o frontieră comună și, într-un fel, deoarece ne situăm în aceeași regiune, să construim și o strategie și o politică externă prin care, ca o comunitate regională, să intrăm în Europa. Așadar, e totuna cine și când va inra în Europa, dar România va intra cu siguranță cu mult mai repede decât Serbia și chiar dacă intră în Europa va rămâne o regiune a Balcanilor ca un teritoriu care are specificul său cultural și istoric și, cu timpul, și în această Europă unită, această regiune va trebui să definească propria sa strategie politică. Drept urmare, posibilitățile și provocările pentru colaborare sunt mari. Mult mai mari sunt și posibilitățile și necesitățile decât sunt actualmente relațiile reale și de aceea cred că, cum se va scurge timpul, și aceste posibilități și nevoi se vor manifesta mai puternic și, prin asta, colaborarea dintre două state va atinge un nivel superior, natural. Este natural ca România și Serbia să colaboreze deoarece, repet, este vorba despre două popoare de aceeași credință, care trăiesc în aceeași regiune, două popoare cu aceeași experiență istorică în secolul al XX-lea și care au în față același țel și anume să intre într-o zonă de civilizație, într-o nouă etapă civilizațională, în această provocare, iar această șansă o reprezintă standardele ce articulează Europa unită.
- Cunoașteți cumva numărul bisericilor românești ce există în clipa de față în Serbia și câte dintre acestea sunt funcționale?
- Șase biserici românești se află sub protecție. Ministerul culturii, respectiv Institutul Republican pentru Protecția Monumentelor, are în documentația sa elemente și criterii după care acestea sunt protejate. Una dintre ele are o valoare deosebită, deci un rang superior. Este vorba despre biserica românească din Uzdin. Mai există cinci care sunt de interes deosebit și una care se află în evidență. Deci vorbim doar de cele care sunt recunoscute și înscrise ca bunuri culturale. Dar presupun că sunt mai multe.
- Guvernul sârb susține financiar reparația și întreținerea bisericilor românești din Serbia?
- Bineînțeles, toate bisericile care se află sun protecția statului, care sunt evidențiate ca moștenire culturală, se află pe statele de plată bugetare și este natural ca statul nu doar să sprijine în înțelesul minimal aceste instituți, ci să aibă grijă ca bunurile culturale ce se află pe teritorul său să fie ocrotite la cel mai mare grad posibil. Noi evident că știm că statul român de asemenea are grijă de mănăstirile noastre, în special de mănăstirile din Banat, are grijă și de bisericile noastre și-i ajută pe preoții noștri în ceea ce privește salariile și unele sporuri. Serbia nu are deocamdată nici o lege în domeniu și nici posibilități materiale pentru a-i ajuta pe preoți. Însă în noua lege, în pregătire, ese prevăzut ca un număr nedefinit de credincioși din cadrul fiecărui cult să aibă un număr definit de preoți care să fie pe statele de plată ale țării, deci să fie sljubași ai statului, deci să fie plătiți din bugetul statului. Așadar, în acest sens, noi poate avem o oarecare întârziere față de statul român, deoarece adoptăm mai încet anumite legi, iar România are o asfel de lege, iar noi nu avem. Însă intenția este aceeași. Noi ne orientăm după legile românești și după statul român deoarece credem că este vorba despre o apropiere foarte constructivă față de biserică, că e normal ca statul să acționeze împreună cu biserica și cred că noi, deja de anul viitor, vom avea pe statul de plată, ca slujbași ai statului, o parte din preoții Bisericii Ortodoxe Române care slujesc în Banatul sârbesc. Iar în ceea ce privește protecția, cred că și în acest domeniu se va intensifica activitatea. Nu avem informații că vreuna dintre bisericile românești care se află sun protecția statului s-a afla într-o stare rea. Sunt convins că echipele de specialiști ce se ocupă de ocrotirea bisericilor nu vor accepta ca vreuna din aceste biserici, ca, de altfel, oricare alte monumente, să se afle în primejdie. În acest lucru putem fi pe deplin siguri. Ei bine, evident că unele biserici mai mici nu se află sub protecția statului. Noi am prevăzut prin lege ca autoritățile locale să aibă pe propriul buget o poziție destinată bisericilor. Nu se poate să existe în teritoriu biserici iar autoritățile să nu aibă grijă de ele. Trebuie să le finanțeze, să investească în ele, să le întrețină și în viața lor reală, deci în activitatea lor cultural-misionară. În acest sens, cred că șansele pentru o viață bisericească a Bisericii Ortodoxe Române vor fi reale și mai bune decât sunt acum.
- În centrul istoric al Timișoarei există un teren al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Din păcate, se pare că a fost vorba de o afacere foarte proastă, iar acel loc a devenit acum un soi de groapă de gunoi, care nu face cinste orașului. Ce se poate face?
- Situația este de fapt mai complexă decât se pare la prima vedere. Eu îi înțeleg pe cetățenii Timișoarei. Poate acel oc viran nu se integrează în arhitectura acestui frumos oraș. Cred însă că abia atunci când se va rezolva pe deplin situația averii imobiliare a unei biserici sau alteia, abia atunci Biserica Ortodoxă Sârbă din România va fi destul de puternică din punct de vedere material pentru a construi acolo un obiectiv. Este absolut natural ca o biserică având puțini credincioși și fiind slabă financiar să nu poată ridica o clădire vrednică să facă parte dintr-un anumit ambient. Desigur, nu e nici în interesul municipalității, nici în al Bisericii să construiască acolo indiferent ce. Întrucât locul este al Bisericii, este obligatoriu ca acolo să se construiască ceva ce să slujească spiritualității și culturii sârbilor din România. Cert e că nici Biserica Ortodoxă din Seria și nici statul sârb nu au destul capital pentru o asemenea investiție la Timișoara. Există deocamdată extraordinar de multe probleme cu salvarea bisericilor și mănăstirilor sârbești din Kosovo, unde în ultimii ani au fost distruse peste o sută de asemenea obiective. Accept însă ideea că printr-un parteneriat public-privat se vor găsi resurse pentru ca actualul plaț să dispară, iar în locul său să se înalțe o clădire așa cum o merită orașul Timișoara.
- Iată și ultima întrebare: ce le doriți credincioșilor români și sârbi în calitatea dumneavoastră de ministru și de om?
- Credincioșilor omul poate întotdeauna să le dorească un singur lucru: să aibă atâta putere în sine să se roage, iar rugămințile lor să ajungă la Fiul lui Dumnezeu. Le doresc pace, noroc în familie și cu vecinii. Aș dori ca credincioșii români și sârbi să-și viziteze reciproc locurile sfinte, bisericile și mănăstirile din Kosovo și Metohia atâtea câte au mai rămas, precum și minunatele mănăstiri din România.




.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!