poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9070 .



Personalitatea eruditului Bogdan Petriceicu Hasdeu. Prima dramă a literaturii române, “Răzvan și Vidra”
articol [ Cultura ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tulceanul ]

2011-05-08  |     | 



Tadeu Hasdeu (1838-1907), care și-a luat pseudonimul literar B.P. Hasdeu de la domnitorul Ștefan Petriceicu, domnitor al Moldovei între anii 1672-1674, din care se trăgea și el după mamă, este personalitatea culturală cea mai proeminentă ca erudiție din secolul al XIX-lea. Tatăl său, Al. Hăjdeu, fusese și el scriitor, i-a dat primele învățături în casa părintească din Cristinești, de lângă vechea cetate a lui Ștefan, Hotinul. Cultul pentru istoria și limba română a devenit încă din timpul școlii o preocupare pe care tânărul Hasdeu o va preschimba în pasiune științifică, de studiu umanist până la sfârșitul vieții. A urmat studiile la Harcov, în Imperiul țarist, pentru că la jumătatea secolului al XIX-lea nu existau școli cu predare în limba română în gubernia rusească în care se născuse, Basarabia. După războiul Crimeei, fiind urmărit de poliția țaristă, pentru că manifestase convingeri democratice și se ridicase împotriva absolutismului și panslavismului din Rusia, s-a refugiat în Basarabia de Sud, care tocmai fusese alipită Moldovei de către marile puteri adeversare Imperiului țarist. La Cahul, a fost magistrat, însă a preferat să plece la Iași, scriind articole de istorie, fiind profesor universitar și bibliotecar la Universitatea ieșeană înaintea lui M. Eminescu. Sub influența unor mari savanți, el va lucra mulți ani din viața sa la vastul studiu științific “Istoria critică a românilor”, discutând despre originea întregului popor român. În ceea ce privește acea problematică spinoasă, a caracerului pur latin pe care ar avea-o limba română, dezbătut de către latiniștii secolului al XIX-lea, Hasdeu n-a fost de acord cu exagerările etimologizante ale școlii latiniste, prin care se dorea înlăturarea din limba noastră a tuturor elementelor nelatinești, în special a slavismelor. El cunoștea la perfecție limba rusă, cercetase limba vechilor cărți bisericești, slavona. Hasdeu este primul cercetător român care observă similitudinea dintre constituirea popoarelor și cea a limbilor acestora, completând elementul de bază, stratul latin al limbii române cu unul autohton, dac și cu altul mai târziu slav. Așadar Hasdeu observă importanța pentru evoluția limbii a substratului și a adstratului, prin care limba noastră neolatină posedă într-un mod mai accentuat amprenta romanității sale orientale. Influenței sale directe datorăm lucrările în slavistică ale lui I. Bogdan, monografia Bsarabiei de Zamfir C. Arbore, cartea “Origina Principatelor” a lui D. Onciul, prima încercare de a cerceta în mod științific perioada întemeierii formațiunilor statale românești, încă de acum o mie de ani.
B.P. Hasdeu este chemat de către Alexandru Odobescu, ministrul instrucțiunii, să facă parte din comisia mănăstirilor închinate, pentru că se făcuse reforma secularizării averilor acestora. Cu această ocazie înființează publicația “Arhiva Istorică”, în care scoate la iveală documente românești și străine despre istoria românilor. În 1867 este ales deputat la Bolgrad (Cetatea Albă) și va tipări cunoscutul ziar “Traian”, transformat apoi în “Columna lui Traian”. Din anul 1873 devine profesor de Filologie comparată la Universitatea București. În 1887, împreună cu Barbu Ștefănescu Delavrancea, Al. Vlahuță, Gh. Dem. Ionescu-Gion publică “Revista nouă”, cu o existență de șapte ani.
A scris proza “Ion Vodă cel Viteaz”, animat ca și N. Bălcescu, de marile idealuri naționale. Numai că “Românii subt Mihai Voievod Viteazul” era scrisă de Bălcescu în jurul anului revoluției pașoptiste, pe când Hasdeu își alege, peste un deceniu, ca subiect epic sau monografic domnia de numai doi ani și sfârșitul groaznic și tragic al voievodului Moldovei. Ceea ce va observa abia peste jumătate de veac romancierul Camil Petrescu în jurnalul de front al lui Ștefan Gheorghidiu este deja observat aici de către B.P. Hasdeu: faptul că armatele mici pot să stea înaintea celor mari. Camil Petrescu va afirma în “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” că nu trebuie uitată regula de strategie militară ca pe câmpul de război să fie desfășurate trupe mai numeroase decât ale inamicului. Capodopera prozei lui B.P. Hasdeu nu este însă nuvela istorică “Ioan Vodă cel Viteaz”, care are foarte mult în comun și prin deznodământul tragic al vieților protagoniștilor cu tehnica aproape monografică despre domnia lui Mihai Viteazul descrisă de N. Bălcescu, datorită antitezelor romantice dintre trecutul glorios și prezentul decăzut la 1860, ascensiunea și căderea bruscă a domnitorului etc. Mai bine scris e “Ursita”, un roman istoric neterminat, în care acțiunea se petrece pe timpul lui Ștefan Tomșa, în același veac al XVI-lea când Moldova atinsese maximul înfloririi sale de la Petru Rareș. Discursul epic este mai realist, deși apare și mult suspans, prin intruziunea miraculosului în destinul personajelor. Această operă i-a apărut într-un volum postum, după ce fusese tipărită mai înainte, într-o primă formă la zaiarul “Buciumul” (1864), iar apoi în “Revista literară și științifică” (1876).
În același an când îi apărea drama istorică “Răzvan și Vidra”, Bogdan Petriceicu Hasdeu publică și volumul intitulat simplu “Poezii”, în care întâlnim parabole, balade istorice ca poemele lui Bolintineanu, dar și foarte multe satire, cum este cea cu lipitoarea – un simbol poetic grotesc al boierului neomenos, care își hrănește orgoliul cât mai aproape de țară, de poporul asuprit de el.

Bogdan Petriceicu Hasdeu este și autorul excepționalei lucrări lingvistice “Etimologicum Magnae Romaniae” (pe care l-a început și l-a elaborat cu seriozitate genială până la cuvântul “bărbat”, pentru a fi continuat până la Z de către cercetătorii institutului de lingvistică “Iorgu Iordan” până în mileniul al treilea), al “Cuventelor den bătrâni” și al culegeii de aforisme scrise după ce i-a murit unica sa fiică, Iulia, intitulat “Sic cogito” în care putem depista nu doar concepțiile filosofico-religioase de la maturitate și bătrânețe ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, ci și un discurs având pe alocuri aspectul unui tratat cu formulări pe cât de surprinzătoare și adânci, pe atât de argumentate și susținute în fond.
Petre V. Haneș, unul dintre primii istorici literari profesioniști de la noi discută astfel despre modelul literar pașoptist al scrierii dramei “Răzvan și Vidra”, inspirată de altfel și din cronici:
“Fondul istoric al piesei și felul de a înțelege pe Răsvan, personajul principal, se datoresc tot lui Bălcescu. De la acesta a luat Hasdeu că Răsvan a servit în armata polonă, că s-a distins în luptele dintre poloni și ruși și că, până a nu fi domn în Moldova, a fost agă al lui Aron Vodă. Apropierea este și mai evidentă în simpatia cu care amândoi au privit tocmai calitatea cea mai puțin simpatică a lui Răsvan, aceea de a fi fost țigan. « Născut țigan, dintr-un neam osândit de veacuri la robie, el se arată în acele vremi mai patriot decât cei mai neaoși moldoveni » – zice Bălcescu. La Hasdeu, întreaga dramă pare a urmări tocmai dovedirea afirmării lui Bălcescu. Răsvan știe carte, e îndrăzneț și de spirit, milos față de cei săraci, drept, patriot: deși haiduc de codru, el urmărește numai pe ciocoi și pe streini; deși căpitan în armata polonă, gândurile îi merg mereu spre țară; iar când simte că se pregătește lupta contra moldovenilor, cu toată stăruința, darurile și ademenirile hatmanului polon, el părăsește Polonia și trece în Moldova, ca să lupte în armata ei contra Poloniei.” (“Istoria literaturii române”, ediția a doua, Editura “Ancora” S. Benvenisti & Co., 1927, p. 236)




1) Tema dramei istorice din 1867 a lui B.P. Hasdeu o reprezintă dobândirea prin iubire și dreptate a puterii statale. Dorința protagonistului Răzvan este de-a avea cât mai multă putere. Nu-i lipsită de peripeții ascensiunea sa politică și iubirea dintre el și nepoata lui Moțoc, Vidra, care-l încurajează mereu să devină domnitor.
2) Drama reprezintă specia literară a genului dramatic în care se confruntă mai multe personaje, iar evoluția conflictului tinde spre un final tragic, în care eroul principal dă dovadă de înalt sacrificiu pentru o idee care-l înnobilează și-l face un vizionar anticipator al timpului modernității în ochii cititorilor.
Înainte de apariția dramelor istorice “Despot Vodă” de V. Alecsandri și “Vlaicu Vodă” de Al. Davila iată că se scrisese o piesă romantică, având ca subiect dragostea interzisă dintre o fiică de boier moldovean și un fost rob țigan, grămătic la mitopolie, care evoluează urcând treptele sociale : mare haiduc, apoi căpitan, nobil în Polonia, hatman și domnitor al Moldovei.
3) Structura compozițională a acestei piese publicate de B.P. Hasdeu în 1867 este cea clasică, a dramei istorice romantice alcătuită din cinci cânturi, sau acte. Este scrisă în versuri, tocmai pentru că retorica și liricul, tema dragostei și cea a patriotismului influențează toate replicile personajelor pozitive, Răzvan, Vidra, haiducii ajunși căpitani în armata moldoveană. Din punctul de vedere al localizării acțiunii, există trei părți: primele două cânturi alcătuiesc partea întâi, când Răzvan și Vidra sunt în Moldova, apoi cânturile al treilea și a patrulea în care faptele se petrec exclusiv în Polonia, unde Răzvan ajunge căpitan și nobil, ar forma împreună partea a doua, a ascensiunii militare, iar ultimul cânt ar fi partea de treia, pentru că Răzvan și Vidra sunt chemați de către Aron Vodă în Moldova, el devine hatman, apoi chiar domnitor în locul lui Aron și trebuie să apere Suceava de invazia polonă.
4) Momentele subiectului:
a. Expozițiunea este foarte scurtă și aflăm de-aici, încă de la începutul cântului I, că Răzvan este un tânăr inimos, pe jumătate țigan și pe jumătate moldovean, care fusese grămătic la mitropolie. El scrisese un pamflet împotriva domnitorului și a boierilor corupți, care-i sărăceau pe țăranii liberi, răzeși. Omul de încredere al domnului, vătaful Bașotă, abia silabisește “cântecul nerușinat” scris de un anonim și e gata să-l aresteze pe un dascăl “cărturar” de la mitropolie (deoarece era singurul care citea cursive), nebănuind că autorul era de fapt țiganul dezrobit Răzvan, care mărturisește adevărul că el scrisese pamfletul, ca să nu fie pedepsit dascălul nevinovat. Tot atunci un boier putred de bogat și foarte zgârcit întâlnește un cerșetor, pe moș Tănase, care voia un ban pentru familia ce-i murea de foame. Deși află că Tănase nu mâncase nici el de trei zile, acest boier trufaș, Zbierea, îl refuză, însă întâmplarea face să-și piardă punga în care erau douăzeci de galbeni. Răzvan, care ascultase discuția dintre boier și creșetor, vrea să-i ofere un galben din punga pe care o găsește, dar Tănase nu se lasă înduplecat să-l decât atunci când află că știe carte și nu-i doar țigan, ci și fiu de moldoveancă.
b. Intriga este foarte complexă. La sfârșitul primului cânt, când Tănase se bucara de galbenul primit, boierul păgubaș Zbierea revine, își află punga păstrată între timp de găsitorul ei, Răzvan și îl acuză de furt pentru că din ea lipsea un galben. Vătaful Bașotă, care voia să-l angajeze la curte pentru că îl văzuse deștept și-l iertase pentru năzbâtâia cu pamfletul, n-are cum să se opună dorinței lui Zbierea ca Răzvan să redevină rob pe moșia sa. Însă pentru că îi observă împotrivirea, Zbierea îl închide într-un beci de pe moșia sa, de unde Răzvan va pleca, nevrând să trăiască iarăși umilința robiei, în pădure.
În pădurea Orheiului, el se va înconjura în cântul al doilea de-o ceată haiducească. Oamenii săi de încredere sunt Tănase, Răzașul, Vulpoiu și Ciobanul. Acest cânt este intitulat “Răzbunarea”, pentru că este prins și Zbierea, iar haiducii nu știu ce moarte mai groaznică i se potrivește pentru fărădelegile pe care le făcea acesta, luând pământurile țăranilor. Între timp un boier mai tânăr, Văscan Ganea, îl înștiințează pe Răzvan că fiica unui boier care murise, Vidra, era silită de către unchiul său, Moțoc vornicul, să intre în mănăstire ca acesta să-i ia toată averea, conacul, moșiile. Răzvan primește să o răpească cu haiducii săi, pentru că acest boier Ganea l-ar și răsplătit dacă i-o aducea lui. Vidra este prinsă, oștenii vornicului Moțoc nu pot ține piept vitejilor haiduci. Însă ea nu-l vrea de bărbat pe Ganea, care, fiind întrebat de Răzvan dacă între el și Vidra exista vreun sentiment de iubire, vreo înțelegere anterioară, a răspuns cu cinism, arătând că e doar materialist: “După cununie, lasă! Și iubirea o să vie…” Ganea este nevoit să renunțe la Vidra și să plece mânios, pentru că Răzvan nu accepta târgul și refuzase răsplata bănească pentru prinderea fiicei de boier rămasă orfană. Zbierea, prins de haiducul Vulpoiu, îngenunchează în fața căpeteniei haiducilor, adică a țiganului pe care-l bătuse și îl întemnițase într-un beci mocirlos. Răzvan îl judecă pentru lipsa de omenie chiar când apar Vidra, Răzașul, Ganea, iar haiducii rămân uimiți că putuse îndura atâtea din partea acestui boier rapace și crud. Ei cer să fie spânzurat “călăul” de Zbierea însă Răzvan îl iartă, dovedind o noblețe deosebită, pedepsindu-l să trăiască cu umilința amintirii că fostul șerb l-a iertat.
c) Desfășurarea acțiunii are loc în partea a doua a dramei, în cânturile al treilea și al patrulea, când Răzvan pleacă să lupte în Polonia dovedind în trei bătălii un curaj care-l va face favoritul hatmanului polonez. Doi ofițeri, Minski și Piotrowski, sunt invidioși pe el și caută să-i descoasă pe Răzașul și pe Vupoiu, care țin bine ascunsă taina originii umile a căpitanului Răzvan, nespunând nici că fusese căpetenie de haiduci. Cei doi ofițeri polonezi îl numesc în derâdere străin și om fără căpătâi, dar îi apreciază calitățile pe care i le va lăuda și dușmanul polonezilor, țarul rus. Acesta îi propune lui Răzvan să se înroleze în armata sa, pentru că îl făcea direct căpitan și-i dădea trei sate lângă Kazan. Vidra, care era îmbrăcată bărbătește lupta cot la cot cu Răzvan, nu-l lasă să primească oferta țarului, mai ales că hatmanul îl face imediat căpitan în armata leșească și-i promite înnobilarea. Răzvan primește din prada de război și un rob, pe Zbierea, care va recunoaște că din avariție refuzase să se răscumpere. Eroul dramei îl eliberează a doua oară.
În cântul al patrulea Răzvan și Vidra se căsătoresc pe ascuns. Răzașul și Vulpoiu se bucură că șeful lor e “om mare”, convinși că au îndurat “destulă străinătate” și vor să revină în patrie, unde Petru Șchiopu fusese alungat de către Aron-Vodă. Răzvan chiar e rănit de tătari și are tot mai mult nostalgie după pământul natal. Îi alungă pe ai săi, apoi îi recheamă și le cere iertare. Hatmanul vrea să-l însoare cu fiica sa, iar pe Vidra, crezând-o sora lui Răzvan, vrea s-o mărite cu nepotul său, Piotrowski. Are loc destăinuirea între patru ochi și hatmanul polonez află multe din viața lui Răzvan, care se informase din timp că armata poloneză voia să pornească un război înfricoșat ca să-l detroneze rapid pe Aron Vodă. Din Moldova vine vătaful Bașotă ca să-l anunțe pe Răzvan că domnitorul îl vrea hatman și că trebuie să se întoarcă pentru a veghea la apărarea țării sale. El trebuia să lupte împotriva păgânilor, pentru că Aron Vodă încheiase alianță cu nemții. Răzvan avea să primească și un “loc în divan”. Vidra, foarte bucuroasă, concluzionează că mai are “să facă pe calea măririi, un singur, un singur pas!”
d. Punctul culminant apare în cântul al V-lea, intitulat Mărirea, când Răzvan ajunge hatman și-i face căpitani pe Vulpoiu, Tănase și Răzașul. Cetatea de scaun e asediată de armata poloneză, iar românii rămân fără merinde și iarbă de pușcă. Într-o astfel de situație de criză politică, Aron Vodă îl trimite pe vătaful Bașotă să negocieze armistițiul cu leșii, fapt confirmat de Vulpoiu și Tănase. Răzașu se teme de o invazie turco-tătară. Ca hatman, Răzvan își cheamă în jur căpitanii și, fiind dezamăgit de pacea încheiată rușinos de către Aron Vodă cu polonezii, are ambiția să devină domn, însă intenționează să-i cruțe viața lui Aron. Este aclamat domnitor chiar când Vidra îl anunță că va fi mamă, însă are presimțirea că va muri pentru c-o visase pe mama lui Răzvan în haine cernite, ameninând-o ieșind din mormânt că-i dusese fiul la pierzanie.
e. Deznomântul este tragic și se petrece în cântul ultim al dramei, al cincilea. Vidra îl iubește acum, pe Răzvan ajuns pe tronul Moldovei și îl încurajează să “se-ncreadă-n steaua lui”. De afară se aud strigătele de bucurie ale mulțimii, care e fericită că Răzvan are și puterea de-a respinge armata poloneză: “ Să trăiască Răzvan-Vodă!”, iar primarul Sucevei cu doisprezece pârgari (consilieri) fac urarea oficială de înscăunare, iar Aron Vodă e închis la spătărie, pe când Bașotă este alungat. Mai deștept decât urmăritorii săi, fidel încă lui Aron Vodă, Bașotă scapă și devine trădător de țară din credința sa că un țigan nu putea niciodată să fie conducătorul Moldovei, deschizând poarta cetății de scaun polonezilor. Noul voievod Răzvan și căpitanii săi îi resping pe leși, îi urmăresc până la hotare. Tănase e ucis când îl acoperă cu propriul trup pe domnitorul său. Însă și Răzvan capătă o rană foarte gravă, e înconjurat de prieteni când stă pe patul său de moarte. Îi spune vidrei murind că a urmărit, după cum îl învățase ea, himera măririi, care l-a făcut să-și piardă controlul dar și să-și depășească condiția umilă de la care a pornit, ca țigan eliberat.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!