poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4489 .



Scrisoare de la Paul Goma
articol [ Societate ]
primtă prin mail

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PaulBogdan ]

2005-09-13  |     | 



Vă trimit ultima comitere (o puteți reproduce), precum și adresa site-ului meu: paulgoma.free.fr - unde pot fi
consultate textele în chestie - și altele.
Vă salută
Paul Goma





I N V I T A Þ I E

Paris, 10 septembrie 2005


Prin prezenta îi invit pe componenții Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor din România - în frunte cu Nicolae Manolescu, președinte ales - să dea seama de:
Deosebirile, nu de nuantà, ci de fond dintre
Comunicatul din 31 august a.c. care zice:
“ /în/ Viața românească nr. 6-7 (…) a fost permisă de către redacție "apariția unui text cu conținut antisemit. Este vorba despre fragmente din Jurnalul 2005 al lui Paul Goma”"(sublinierea mea, P.G.) - si Comunicatul din 6 septembrie a.c. - în care se repetă: “apariția (…) unui text cu caracter antisemit” - adăugîndu-se: “care a generat vii proteste”.
Numai că:
- a dispărut numele autorului “textului antisemit” (dacă Manolescu l-a uitat: Paul Goma);
- nu este explicat: "cine" a viu-protestat - în declaratia făcută presei după întâiul Comunicat Scriitorul de limbă română H. Gârbea dăduse vina pe Comunitatea Evreilor “care au reactionat foarte dur” si care ”Dacă ei s-au sesizat înseamnă că afirmatiile sunt
grave” (ale cui “afirmații”: ale evreilor?, ale lui P. Goma? - de unde să știe H. Gârbea: el nu cunoștea “textul antisemit”, nu a avut timp să-l citească, povestea cu “foarte-dura reacție a Comunității Evreilor” i-a sugerat-o N. Manolescu, în colțul gurii).

Așadar propun, atât membrilor Comitetului Director al U.S. - care a(u) hotărât nesfârșite de legal (cât despre democratic…), membrilor de rând ai Uniunii Scriitorilor, precum și acelor români care se intereseazà de literatură și de literatori o dezbatere - de pildă în coloanele revistei "România
literară" - a “Cazului Viața românească-Stoiciu-Goma”, propunându-și:
- Să fie restabilită ordinea firească a “elementelor” (deliberat am folosit termenul securist, pentru a desemna dușmanii poporului): să-mi fie iertată imodestia, însă nu Liviu Ioan Stoiciu este… “șef de lot” - el însă a fost condamnat la alungare de la "Viața româneascà"
- ci păcătosul de mine: eu sunt adevăratul vinovat, țintă, atât a holocaustologilor (de care m-am ocupat și îi asigur: nu am obosit), cât și a antisemitologilor de recentă extractie: N. Manolescu, Liiceanu, Pleșu, Adameșteanu, D.C. Mihăilescu, Laszlo, Pecican - îl pun si pe Gârbea, altfel plânge;
- Să argumenteze, să dovedească antisemitologii (Manolescu, Gârbea, ambasadorul Caius, poetul Got, misticul Andru) că termenul “antisemitism” acoperă o realitate, un adevăr - și nu este doar o exclamație, o acuzație rapidă a celor lipsiți de argumente într-o
dezbatere, o injurie, o înjurătură la care înjuratul nu găseste “răspuns”;
- După ce termenul “antisemitism” (se observă: îl pun între ghilimelele… negaționismului meu funciar) va fi clarificat, îi invit pe colegii mei - nu sunt membru al U.S., dar sunt scriitor, în ciuda
lui N. Manolescu - să piardă cinci minute din prețiosul lor timp dedicat creației-creatoare de capete de operă nemuritoare și să dovedească, pe textul incriminat (fragmentul din Jurnal 2005 publicat în Viața românească), "adevărul" acuzațiilor formulate negru pe alb, în cele douà Comunicate: “antisemitism”;
- Apoi să explice - cu mâna pe inimă - cititorilor care i-au stimat, i-au iubit vreme de decenii - că ceea ce a scris Paul Goma în Jurnalul său…:
- despre anumiți - și numiți - evrei; despre sionism; despre terorismul de stat practicat de Israel; despre acei evrei care încearcă să-și facă uitată ascendența criminală, bolșevică, prorusească și începând din 1991 s-au prefăcut în vânători de “antisemiti”, acuzatori vehemenți și zapcii nerușinați - toate acestea sunt "calomnioase" - pentru că sunt "neadevărate";
- despre anumiți - și numiți - scriitori români; despre “prudența” lor legendară care, până în 1990 i-a dus la "colaboraționism", atât cu puterea politică (prin ceea ce scriau-rosteau în public), cât și cu puterea polițienească, Securitatea; despre lipsa de coloană vertebrală a multora, în continuare, “după Revoluție”, când, în goana după notorietate (politică: Manolescu, Plesu, Pruteanu, Buzura, “ambasadorul Caius Dragomir”…), după câștig, după o pâine asigurată și mai ales după ceea ce se mai cheamà: puterea de a-i strivi pe alții - “dușmani sau doar concurenți”- a prefăcut “breasla scriitoricească” dintr-o turmà de oi (ce timpuri!, ce moravuri mioritice!) într-un nod-cuib de șerpi care se muscà doar între ei - foarte multi se… automușcă - pe lângă care nu este recomandabil să treci: riști să fii fulgerat de duhoare.
Să mi se arate că afirmațiile mele (rele, recunosc, dar faptele lor cum sunt: bune? creștinești? demne de un scriitor, director de conștiință al comunității sale?) sunt "calomnioase", deci "neadevàrate".

Nu-mi fac iluzii: intelectuali, oameni de condei precum N. Manolescu și ciracii săi mai vechi: Dimisianu, Alex Ștefănescu sau nou-nouțul Gârbea nu cunosc caracterul sacru al Cuvântului; nu îl respectă. Pentru astfel de oameni de litere-și-de-cuvânt nu există un "adevàr" al Cuvântului, de aceea ei spun/scriu azi un “adevăr adevărat”, peste o săptămână spun/scriu un cu totul alt “adevăr adevărat”, dacă nu contrariul primului. Văd în această “concepție
manolesciană” (despre lume si viață) influența hotărâtoare a lui Ivascu, întărită de influența-confirmării “teoriei relativității
adevărului” a lui Ivasiuc - coincidență sau ba ambii maeștri ai săi fosti deținuți politici deveniți turnători notorii.
Mă leagăn însă cu… certitudinea: așa cum - din fericire - nu toți scriitorii români dinainte de 1989 gândeau-scriau-actionau ca N. Manolescu (adică laș, demisionar, ascunzându-și lipsa de sentiment
civic îndărătul “esteticului”), nici acum - deși circumstanțele sunt mult mai greu de suportat decât cele din vremea “dictaturii cinstite”, mai cu seamă datorită trădării intelectualilor de teapa lui Manolescu - scriitorii români, oricât de dezorientați, de dezamăgiți, de sărăciți (nu vorbesc de Liiceanu: el nu este scriitor, ci negustor de carte; nici de Dinescu: el a fost scriitor, a devenit un Aspirin al Trogloditilor), nu bat pas de front pe arătură la
comanda unuia care i-a trădat, slujindu-i pe criminalii Iliescu, Voican-Sturdza, iar de curând, pentru a câstiga voturile celor cu musca pe căciulă, s-a grăbit să mai facă o tâmpenie: l-a apărat-justificat pe Uricaru - nu va fi fost acela informator atitrat, însă
activist până în măduva oaselor, da, (iar în sarcina activistului intra și datoria de a… raporta tot ce mișcă; râul, ramul).
S-au manifestat - pe internet - primii contestatari ai “liniei Manolescu”
Nu este totul pierdut. Nasc (chiar) și în România oameni.
Paul Goma

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!