Vineri, 13 ianuarie 2006, Luna Amară susține un concert unplugged la Club A. Mihnea Blidariu, liderul grupului, a acceptat să stăm de vorbă pe ym despre el, despre grup și despre altele.

mihnea blidariu: bună seara!
diana iepure: salut!
mb: who are you?
di: diana iepure sunt. basarabeancă, acum la bucurești. pot scrie și citi. cânt la pian, când am unde și la ce.
mb: mihnea blidariu. moldovean, acum la cluj. și eu, la trompetă și la pian.
di: te ascultam în “gri dorian”. să mă inspir pentru interviu. am aflat despre luna amară de pe tiuk, cu mai mult timp în urmă. te-am zărit și la lansarea letopizdețului lui sandu vakulovski. așa înțeleg că ești în relații bune cu basarabenii…
mb: cam da.
di: ei, “cam da”. nu răspunde monosilabic. că e interviu. răspunde beton ori asfalt.
mb: aaa, deci deja e interviu?
di: nu, e o discuție amicală.
mb: și când facem interviul?
di: am remarcat nick-ul tău. mineriada din iunie a lăsat urme.
mb: da. auzi?
di: aud.
mb: hai s-o luăm metodic, vrei?
di: aoleu, hai.
mb: întrebarea numărul unu…
di: ok. cea de mai sus a fost intrebarea nr.1, dacă așa vrei tu. parcă ești nonconformist, grunge și, când colo, metodic, bla, bla… în afișul de la clubA sunteți numiți cea mai cenzurată trupă din românia. de ce?
mb: 1. mineriada a arătat cât de nepregătiți erau românii pentru o democrație reală și cât de la fel de comunist era liderul care îl înlocuise pe ceaușescu. 2. pentru că suntem, sau am fost, mă rog. și pentru că am fost singurii cenzurați nu din cauza vulgarității, ca paraziții, ci din cauza unor opinii politice coerente.
di: după ultimele alegeri s-au schimbat lucrurile?
mb: da și nu. libertatea de exprimare a început să funcționeze la standarde normale. în schimb, respectul față de cetățean a rămas la fel de șters din partea politicienilor. iar românii nu își cunosc, în continuare, drepturile și stau foarte porst cu simțul civic și cu bunul simț în general...
di: luna amară vrea să deschidă niște ochi?
mb: luna amară vrea să deschidă propriii ei ochi, în primul rând, iar dacă în jurul ei se adună oameni care simt la fel, cu atât mai bine.
di: sandu vakulovski președinte?
mb: da, dincolo de poanta în sine stă un mare adevăr, cred eu: există mai mult bun-simț în unii oameni simpli decât există în președintele țării. există oameni de cultură care ar face o politică mai coerentă în românia decât o fac politicienii actuali. cineva, un gânditor german, nu mai știu cine, spunea: "cea mai bună politică e cultura".
di: cei mai mulți oameni de cultură s-au ratat în politică...
mb: s-au ratat pentru că au fost naivi.
di: sunt mereu așa.
mb: pentru că au încercat să lucreze în politică cu instrumentele artei.
di: și llosa a încercat.
mb: iți spun doi care nu s-au ratat.
di: spune.
mb: laurențiu ulici și mircea dinescu.
di: mircea dinescu e mai mult un observator.
mb: da, unul mai bun decât cristian tudor popescu sau decât cristoiu.
di: citeam poezia ta. scrii poezie socială.
mb: da.
di: de ce nu apare luna amară la televiziune? din cauza cenzurii? a banilor? ori n-aveți loc de maneliști?...
mb: nu suntem îndeajuns de comerciali, presupun. suntem poate prea serioși. nu facem glume gen "vacanța mare".
di: poate nu sunteți îndeajuns de mediatizați?
mb: din păcate, nu. nici noi nici alte trupe interesante.
di: de ce nu vă ocupați și de asta? o poezie bună poate fi și comercială. o muzică bună – de asemenea, nu?...
mb: păi, chestia e cam așa: în românia și nu numai, marea masă a consumatorilor de muzică are nevoie de lucruri facile. întotdeauna cei profunzi au fost minoritari. și totuși, până la urmă, dacă ceva s-a schimbat în mersul societății sau al culturii, a fost datorită minorității profunde. așa că nu ne deranjează foarte tare ne-mediatizarea. nu ne așteptăm de la români să fie un popor de întelepți. n-au fost niciodată. și, după cum arată lucrurile, nici nu vor fi prea curând. nu suntem prea idealiști. știm destul de clar cum stăm. suntem o minoritate. putem să schimbăm lucrurile, dar nu apărând la tv neapărat.
di: atunci cum?
mb: noi lucrăm la un nivel personal. față în față cu oamenii. cântăm mult, creăm mult. suntem implicați în multe proiecte. împreună cu alții, formăm un fel de "mafie albă", dacă vrei, "mafia culturii".
di: cine sunt cei care vă ascultă. ce vârstă au cei care vin la concertele voastre?
mb: cei care ne ascultă sunt cei care vor să fie lucizi, vor să înțeleagă mai multe, atât din trecut cât și din prezent. au între 16 și 50 de ani.
mulți elevi, studenți, intelectuali.
di: toate versurile cântecelor sunt ale tale?
mb: nu, multe sunt ale lui nick fagadar.
di: ai auzit că marius ianuș vrea să plece în cuba, la cubani?
mb: nu, dar nu-l sfătuiesc.
di: nici eu. în muzică vă asemănati cumva cu fracturiștii lui ianuș, în sens de lipsă a autocenzurii, de libertate și franchețe.
mb: la nivelul mesajului, da. la nivelul compunerii mesajului, nu, pentru că versurile de pus pe muzică suferă modificări în funcție de metrica melodiei. deci muzica, paradoxal, poate cenzura cumva mesajul, în sensul că nu te lasă să folosești anumite cuvinte care nu intră în ritm. și trebuie să găsești altele. te cam chinui. dar uite că ne iese...
di: și încă mai aveți pânâ la bătrânețe. dacă o tineți tot așa, va ieși încă mai bine.
mb: să sperăm.
di: “iată datele de contact ale lui mihnea blidariu - trompetă, voce, chitară la luna
amară, poet, 25 de ani”, deci poezia e pe ultimul loc?
mb: nu, nu există locuri. toate sunt la fel de importante și se leagă între ele
di: pentru tine ori pentru întreaga trupă?
mb: pentru mine.
di: ai și o carte de versuri?
mb: păi da. se numește "no future". a apărut underground. se găsește doar la concertele luna amară.
di: cum te-ai împrietenit cu sandu vakulovski?
mb: am fost coleg cu vakulovski la litere și am locuit în același apartament o vreme.
di: ce ai mai fi vrut să te întreb si nu te-am întrebat?
mb: hihi. asta e o șmecherie jurnalistică? nu mai știi ce să mă întrebi?
di: da. e o șmecherie. știu și nu prea știu.
mb: atunci gândește-te și întreabă-mă
di: asta fac. îmi sare siguranța. s-a înroșit de atâta gândire.
mb: eu nu pot să îmi iau interviu singur...
di: ați cântat în deschidere la zdobi. acum cântă în deschidere la voi cineva?
mb: da, cântă. trupe necunoscute, cum am fost și noi odată. ne bucurăm să îi ajutăm, asa cum și alții ne-au ajutat pe noi.
di: cântă același gen de muzică, cei pe care încercati să îi ajutați?
mb: nu chiar. noi avem un stil destul de particular. e greu să fie cineva pe același gen cu noi.
di: ați fi geloși, dacă cineva ar încerca să vă imite și le-ar ieși?
mb: nu, n-am fi geloși, dar nu ni s-ar părea mare brânză. să imiți e ușor, să fii original e mai greu.
di: în muzica româneasca sunt prea multe imitații de prost-gust.
mb: asta înseamnă să fii în afara curentului, de fapt. să fii în afara europei muzicale. stai la marginea ei și încerci să prinzi un acord ceva, o temă și să o servești baieților tăi de la scara blocului. asta înseamnă industria idolilor muzicali. rentează sa fii "un eminem al româniei" sau mai știu eu ce. nu rentează să fii original.
di: din păcate.
di: acum cântați doar cu ghitarele scoase din priză?
mb: hihi, nu chiar. cu chitări acustice băgate în priză.
di: unplugged la cluba?
mb: yep.
di: poate ajung și eu vineri, 13. ați ales special data?
mb: ar fi fain. nope, așa s-a nimerit.
di: măi, mihnea, tu te pricepi la interviuri?
mb: măi diana, nu prea. că nu sunt jurnalist de felul meu, deși mai scriu și articole.
di: ai intrat vreodată pe site-ul poezie.ro?
mb: da, am citit câte ceva de pe acolo, așa, la întâmplare.
di: dar publici doar pe tiuk?
mb: și pe egophobia.ro, și în observator cultural și în Exi(s)t, o revistă studențească care de fapt nu mai există acuma...
di: acolo publicai în tinerețea ta fragedă?
mb: nu, anul trecut.
di: da, dar acolo nu ai feed back. pe poezie.ro ai avea.
mb: printre studenti am avut. încerci să mă convingi să public pe poezie.ro?
di: nu, doar îți spuneam că e incitant, cel puțin, pentru început.
mb: ce e incitant?
di: să citești imediat comentarii la textele tale. și nu de la critici literari, ci de la simpli muritori.
mb: i see.
di: ai vreun afiș? vreo poză pentru interviul ăsta?
mb: poți să iei de pe Luna-Amara.ro. mai vrei sa mă întrebi ceva? că mai am ceva treburi legate de coperta albumului care va apărea în februarie și se va numi "loc lipsă”.
di: așa mi-a dat de înțeles mihnea ce ar fi vrut să-l mai întreb la 11 ianuarie 2006, pe la 1 noaptea, și nu l-am întrebat…

Imagini de la concert