„Noaptea în care ne-am logodit cu Teddy” de Maria- Magdalena Jindiceanu, așa începe periplul unei logodne de aproximativ o oră, cu o noapte, două fete singure, și Viena. O noapte deosebită, mai luminată față de alte nopți care se succed ireversibil, prin lumina dăruită fiecărui personaj. O logodnă care cuprinde euforia și agonia totodată. Debutează cu două fete din România: Lory ( Luciana Balmuș) și Emy ( Emilia Bucur) venite de data aceasta în Viena, în vacanța, pentru a se distra . Contrastul dintre dorința fetelor de a se distra și aura de poveste imperială a orașului este cel care captează atenția în primă instanță: două fete care aleg un oraș încărcat de istorie ca loc pentru a se distra. Fete tinere și pline de viață, aleg mai mult din snobism decorul unui restaurant de lux, unde doar intrarea este cinzeci de euro, cu pahare Swarowski, barmani eleganți și un pianist pe măsura pretențiilor acestui local : Teddy ( Cristi Vasilică ). Fetele intră pe scenă pe ritmurile piesei „Vienna calling” cu umbrelele deschise, fugind de potopul de afară. Jocul cu umbrelele, râsul energic al fetelor, adresarea către cei prezenți ( implicarea lor în acțiunea incipită a piesei ) creează atmosferă pe culoarul întunecat parcurs de fete printre spectatori spre scenă. Lory și Emy în căutarea distracției și a unor posibile aventuri, cercetează cu privirea întreg localul. Emy este o fire mai naivă , cu replici imediate, fără timp de gândire, și volubilă. Lory însă este fata care vrea să dea impresia că ar știi mai multe decât pare la prima vedere. Emy este relativ șocată când de ele se apropie un tânăr care pare a fi chelnăr. I se pare din snobism că Alfons, chelnăr fiind, nu este o companie indicată pentru ele din cauza meseriei. Probabil că tânărul este puțin intimidat de voia bună și ținuta elegantă a fetelor astfel încât se eschivează în a-și mărturisi adevărata meserie. Emy, imprevizibilă îl și ironizează chiar. Fete cu pretenții, se laudă cu vizitarea apartamentelor imperiale din Muzeul Sisi creând impresia că au fost invitate de onore. Cum ar fi fost altfel posibil să fie primite ele dacă nu ca invitate de onoare?
Alfons ( Cosmin Pop ) bănuind dorința fetelor de a se simți bine încearcă să le „vrăjească” cu replici arhicunoscute de a se apropia de fete: „ O! Drăguț! Le cunosc pe cele mai frumoase românce!”. Încercând să le seducă el se va oferi să le facă cinste cu cocktail-uri scumpe, la alegerea fetelor. Prestanța fetelor îl determină să creadă că într-adevăr fetele dispun de sume mari în contul de vacanță, însă replica lui Emy „avem carduri de metrou” arată strălucirea doar de de suprafață, de moment, a celor două. Lory dorește să întâlnească un băiat austriac, „pur-sânge”, Emy este în căutarea unui tip glamour, care ar înnebuni orice fată la prima vedere. Alfonsino plecat să aducă mult promisele cocktail-uri va fugi pe furiș din local, stârnind lui Lory indignarea, în timp ce Emy rămâne indiferentă. La drept vorbind Alfonsino nu se ridica la pretențiile ei de a întâlni un „Brad Pitt”.
Atmosfera de vacanță, fără griji este perturbată de o tânără austriacă ( Irinel Lazăr) care în căutarea iubitul ei schior se agață de oricine pentru a face conversație cu scopul trecerii timpului de așteptare. Un personaj care aduce tensiune piesei prin agitația sa. Personajele din partea locului recunosc mai ușor România după lait-motivul „Ceaușescu” și „Dracula”. Singurul care pare a știi mai multe despre România ca peisaje este Alfonsino care amintește câteva locuri de distracție, hoteluri de la Marea Neagră.
Elementul cheie al piesei, Teddy își face apariția exact când fetele erau dezamăgite de micșorarea considerabilă a bugetului de vacanță și de lipsa de bun simț a lui Alfons de a comanda cocktail-urile și de a dispare. Lory va fi încântată de invitația lui Teddy de a servi un pahar cu ele și de a se așeza la masa lui, însă Emy ironică și enervată că a îndrăznit un Alfonsino să-i afecteze planul de vacanță devine sceptică. Lory va deveni din momentul acceptării invitației o fire mai visătoare, boemă, în timp ce Emy își va păstra latura ironică dar și cea de fată răsfățată. Teddy li se va înfățișa fetelor ca un pianist de renume, boem la rândul lui, care cochetează cu lumea VIP-urilor și care în pofida vârstei se crede veșnic tânăr, capabil încă să țină companie celor două fete frumoase din România.
Decorul este o îmbinare între aerul livresc oferit de Anticariatul Sigma și jocul luminilor cu umbrele pentru conturarea unui peisaj favorabil visului și a speranțelor tardive. Lumânări, cocktail-uri, băuturi fine și o muzică a singurătății sunt elementele care învăluie poveste a trei destine.
Începe prin a fi un artist boem care încearcă să impresioneze fetele prin sentimentalisme de genul „strada vieții”. Visător incurabil , Teddy cum se prezintă el, jovial, își păstrează atitudinea de cuceritor din tinerețe, încercând și de data asta să acapareze atenția fetelor. Prinde de la început intenția fetelor de a întâlni persoane importante în Viena și încearcă să frapeze prin invitații la diferite evenimente importante pe bază de invitație, cu balurile la care participă în calitate de invitat. Dorința pianistului de a se distra este evidentă când nu acordă atenție sporită amintirilor lui Emy despre copilărie și concluzionează: „Aici am și eu niște apă vie! Dacă mai doriți...”. Lory intră în jocul lui, arătând chiar interes pentru subiectele deschise de Teddy, Emy însă se păstrează un personaj frivol, naiv. Tinerețea pare a-l îndemna pe Teddy la cele mai îndrăznețe propuneri de exemplu să meargă la Copa Cagrana, plaja de la Dunăre. Lory este fermecată de promisiunile și poveștile bătrânului pianist, de povestea de dragoste trăită cu Maria, de logodna subită într-o noapte a lui cu Maria, o tânără violonistă. Visul pianistului continuă cu descrierea casei lui de pe plajă, cu acordurile unui pian și o noapte în care se va dansa. În aburii de alcool cei trei se ridică după golirea localului, în zori să danseze pe acordurile unui vlas ca simbol al logodnei celor trei în amintirea Mariei. Valsul din piesă va fi cântecul din „Cartea junglei” pe care cei trei vor dansa amețiți. Această explozie de energie și vis la bătrânul Teddy se dovedește a fi după urmărirea piesei ultima izbucnire de viața a pianistului. După părăsirea zgomotoasă a localului spre dimineață a fetelor, în râsete, pianistul va fi găsit mort la masa unde a stat cu cele două fete.