agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6327 .



Sorana Felicia Petrescu - \"Aproape vie\" - Debut Editorial în Poezie
articol [ Carte ]
"sensibilă e, ca un ghepard"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2006-04-12  |     | 



Image hosting by Photobucket

Am bucuria să vă semnalez debutul editorial în poezie a uneia dintre poetele www.poezie.ro, Sorana Felicia Petrescu, la Timișoara, în noiembrie 2005, sub egida editurii Marineasa.


Sorana Felicia Petrescu

Născută la Timișoara, 15 Noiembrie 1983, studentă a Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice – Secția Grafică.
Expuneri pe simeze timișorene, martie 1996 – Galeria VEGA, februarie 1997 “Vremea Inocenței” – Galeria 29, octombrie1998 “Zodiac și Anotimp”- Galeria Art, dar și internaționale, iunie 1999, expoziție colectivă – Hamburg.
În 1996 este subiectul unui film documentar-artistic de televiziune (TVR Internațional, regizor și realizator – Constantin Mărăscu); expune numeroase desene, grafică în tuș, guașă, tempera, uleiuri. Autoare de coperte de carte.
Cronici plastice și vernisări expoziționale de: Adriana Babeți, Cornel Ungureanu, Deliu Petroiu, Vasile Popovici, Dorian Branea, Constantin Grangure, Ioana Moga, Felicia Todea, Ion Marin Almăjan, Rodica Opreanu.


Referințe:

„Gravitate dramatică și o ciudată stare de grație. Deși cele două sintagme care ar putea caracteriza poezia Soranei Petrescu nu sunt întotdeauna armonice, ba, dimpotrivă, par a se contrazice în spațiul artei, ele aproximează, cred, cel mai bine acest remarcabil volum de poeme. După o suită de expoziții care o recomandau ca pe un fenomen de precocitate creativă, de data aceasta tânăra artistă transfigurează prin cuvânt același mare potențial de sensibilitate și inteligență. Iar ceea ce rezultă, Aproape vie, e intrarea impresionantă a Soranei pe poarta literaturii adevărate.”

Adriana Babeți


Cu vreo zece ani în urmă, când își deschidea primele expoziții de pictură, Sorana lăsa impresia unui copil minune; dar a unui copil minune care a pus în paranteză o bună parte a copilăriei sale – atunci când avea timp să se joace. Nu era nimic ludic în imaginile sale – nu se mai juca nimeni, totul se împlinea în decizii clare. Era încheiat.
Și poezia Soranei este legată de un timp care a fost înghițit, care a fost pus între paranteze de un prea-repede devorant. Un prea-repede care circumscrie o dramatică ne-împlinire. În lumea-filozofia lui Gombrowicz, neîmplinirea, imaturitatea, aproape-viața garantau noua ordine a lumii, paradigma ferice a vremilor moderne. Nu-ul inaugural al Soranei disimulează o devenire dramatică. Cumpăna poetei e alta decât cea enorm ofertantă a marelui polonez. De puține ori am descoperit un titlu care să acopere atât de expresiv un itinerar liric.

Cornel Ungureanu




Date despre carte:
Titlul: Aproape vie
Editura Marineasa, Timișoara 2005
92 pagini
ISBN 973-631-209-7
Gramaj: 350 g

Coperta concepută de Elena Adorian. Pe copertă: “Fragment din Vară”, guașă de Sorana Petrescu. Desene interioare: “Aproape Viață” - guașe de Sorana Petrescu


Image hosting by Photobucket


Lansarea a avut loc la timișoara, în noiembrie, luna de naștere a Soranei.

Image hosting by Photobucket

Poezii din volum:


Un Nume


“Să-i dai un nume!”
- toți au spus -
s-o îmbraci acum ca lumea,
să-i fie bine, cald și drag,
sensibilă e, ca un ghepard -
ce paradox, dar, nu-i așa,
crezi c-ar putea, chiar ar putea,
mai mult de-atâta îngheța?

“Să-i dai un nume!”
- au tot spus -
și vezi, să-ți fie milă,
să-i împrumuți,
din când în când,
din ritmul inimii bătând,
atâtea alte jocuri sunt,
mimând împărtășirea.

“La naiba, fraților, nu știți! -
e-atâta de fragilă,
suflarea-i parcă de verbină,
din porțelan e osul ei? -
un monolit cu trama fină,
păpușa doarme, cum în vis
aștepți dorința să mai vină.”

“Să-i dai un nume!”
- deci, ți-am spus -
și m-ai trezit
din gând speriat,
captiv printre amprente,
în palma mea prea strânsă,
rea,
identitatea mea de catifea,
din clipele recente.


Împărțiți la secunda lui zero

Cu jumătate de ochi
îți privesc felia vieții,
și mă-ntunec,
la fiecare sfert de clipă,
la gândul că se surpă
timpul,
ca un castel de nisip,
pe ale tale cincimi de
fericire
al meu întreg
îndreptat spre tine,
în curând
va ajunge
la secunda
lui zero.


Rendez-vous cu mine

“- Þi-am adus un pumn de pastile
în loc de flori.

Să nu uiți să le pui într-o gură de apă,
până nu expiră.

Să le dai, apoi, pe gât,
până nu te răzgândești să mai trăiești.

Să le simți cât mai adânc în tine,
doar până-ți vor crea dependența necesară.
Și-abia apoi, să mă inviți
doar pentru-a mia oară,
să mă înfrupt din suspinele tale,
până te voi avea, în fine,
și-n liniște,
p e t o a t ă!”


Loc pentru noi

Drept în față
te privește,
parcă ieri,
Copilul din oglindă,
încă viu, poți spune, poate,
dacă simți cum te respiră,
deja mort, și adormit,
simple bulele de aer -
trec pe buze ca un nor,
e o ordine în moarte,
din trecut, spre viitor.

Legatură de durere,
slabă, candidă si pală,
sub al ei sever contur,
funie deasupra zilei
în extatic joc matur,
cum își cere, alb, iertare…

Să fim iarăși prea departe,
precum insulele goale,
apele și sorii grei,
de pământ și aer moale
alungați în patru zări,
dar de fire-ndurătoare,
sufletului dintre mări
nu-i rămâne-n veci datoare.
Chiar și morți îl vrem ‘napoi
să ne-aducă-nainte
trupuri vii, și nu moroi
de suave zăcăminte.

N-am știut și nu e lege
că sub ape nu respiri
că prin ceruri nu se înoată
și din timp nu te răsfiri,
că în tine și în mine
nu e loc decât de noi.
Nu-i târziu, e doar departe,
dar nicicând așa aproape
de un sacru, nou altoi.


Minciuna e un vierme de mătase

Mi-am tras peste cap rochia,
pe deasupra goliciunii
rochia de lycra
(doar un fir care se-ntinde)
un vierme de plastic,
o biată mătase artificială.
Mi te-ai urcat pe trup
ca pe trunchi de copac
doar să-mi aclami coroana.
Mi-ai adus în dar
o rochie de larve,
să-mi acopere adevărul
cu o pânză de minciuni animale,
și m-a sufocat corsetul ăsta,
de m-am frânt, final,
în tocmai două jumătăți.

Și acum?



Alte poezii ale Soranei se găsesc desigur în pagina ei de autor: Sorana Felicia Petrescu


Felicitări și mult succes!


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!