agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 6155 .



Portret de autor - Dan Brown - Universul halucinant al acțiunii
articol [ Cultura ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2008-04-23  |     | 



Photobucket


În urma succesului incredibil al romanului “Codul lui Da Vinci”, care a devenit cea mai bine vândută carte din istoria literaturii în afara Bibliei, Dan Brown s-a impus ca unul dintre cei mai importanți scriitori contemporani, declanșând adevărate isterii și impunând mentalității. Cărțile autorului englez stârnesc polemici, iar societatea este transformată. Suntem invitați să ne analizăm miturile din poziția criticului dur, fără remușcări, fără tabuuri. Orice este posibil, fiecare pagină pe care o parcurgem ne face să credem mai mult în puterea imaginației. Dan Brown construiește povești plecând de la oamenii din jurul său, oferindu-le acestora curajul necesar pentru a se împlini. Fiecare dintre noi poate cuceri într-o bună zi lumea, trebuie doar să învățăm să acceptăm că victoria este posibilă.
Cărțile lui Brown sunt construite atent, în jurul unor simboluri puternice. De fiecare dată autorul britanic atacă subiecte profunde, de actualitate, subiecte care au un impact foarte mare la public. Oamenii citesc despre religie, pentru că aceasta le coordonează încă viața, oamenii vor să afle povești despre biserică, pentru că la aceasta se raportează. Miturile sunt importante pentru fiecare dintre noi, iar cei care vin să le dărâme vor căpăta automat vizibilitate. Construindu-și cărțile profesionist, ca niște adevărate invitații la dezbatere, Dan Brown a stârnit un iureș de proteste care l-a transformat într-o vedetă a lumii literare. Și iată cum mesajul său a reușit să ajungă departe. Autorul britanic ne-a demonstrat astfel că singura care contează este încrederea publicului: “ - Terorismul, afirmase profesorul, are un unic scop. Care este acesta?
- Ucidererea oamenilor nevinovați? sugeră un student.
- Incorect. Moartea este doar un produs secundar al terorismului.
- O etalare a forței?
- Nu, convingerile slabe nu există.
- Provocarea terorii?
- Exact. Simplu spus, obiectivul terorismului este acela de a crea teroare, frică. Teama subminează încrederea în autorități. Slăbește dușmanul din interior... cauzând mișcări de masă. Terorismul nu este o expresie a furiei, ci o armă politică. Elimină fațada de infailibilitate a unui guvern și ai distrus încrederea poporului.” (Îngeri și Demoni)

Photobucket

Dan Brown este astăzi sinonim cu acțiunea halucinantă, cu situațiile tensionate, cu violența împinsă la extrem. Fanatismul personajelor, conflictul perpetuu între bine și rău, modelarea lumii, făurirea istoriei, toate ambalate într-o formă accesibilă publicului larg, iată ingredientele care transformă în succes cărțile. Dar în același timp, descoperim acolo sentimente autentice, iubire, gelozie, ură, suferință, ne regăsim în fiecare pagină, cu temerile și speranțele noastre. Autorul este în primul rând uman, iar poveștile sale, chiar dacă sunt jucate pe scenele înalte ale Vaticanului, chiar dacă transcend și definesc noua ordine mondială, vorbesc în primul rând despre noi.
Ritmul prozei este halucinant, alunecând de la descrieri amănunțite până la scene barbare. Criminalii se îmbăiază în sânge în timp ce își recită mantrele, iar preoții scrâșnesc din dinți dorind din ce în ce mai multă putere. Oameni sunt transformați fie în monștri, fie în eroi, ridicându-se din mijlocul semenilor pentru a făuri istoria. Dan Brown răspunde astfel unei dorințe ascunse a cititorilor, le arată că schimbarea lumii este posibilă.
Limbajul folosit nu este brutal. Dan Brown insistă în multe locuri pe viteza acțiunii, fără să evite clișeele. Valorizate, acestea capătă o imagine pozitivă, completând peisajul și inducând emoții puternice. Nu suntem atrași de cuvintele folosite, pe acestea nici măcar nu le mai sesizăm în goana lecturii, suntem fascinați de evenimentele descrise. Cărțile impresionează prin brutalitatea scenelor, prin dorințele împinse la limită, prin suferința transformată în plăcere supremă și finalmente în mântuire. Un Dumnezeu al durerii, un dumnezeu al fanaticilor, o ființă supremă însetată de sânge. Descoperim că lumea este plină de minciună, descoperim că meciurile puterii se joacă în spatele ușilor închise. Dan Brown însă ne arată că putem pătrunde acolo, putem să îi prindem de mână pe actorii principali, putem să schimbăm cursul acțiunilor. Să facem asta, iar atunci vom descoperi că și episcopii se pot prăbuși scuipând sânge: “Alergând cât îl țineau picioarele, ieși afară, în ploaie, și nu-l zări decât prea târziu pe polițistul care se apropia. Cele două trupuri se izbiră în forță, umărul alb al lui Silas intrând ca un berbece în sternul celuilalt. Polițistul căzu, iar Albinosul se prăvăli peste el. Arma ofițerului zbură pe pavaj. În spate se auzeau tropot de picioare și glasuri agitate. Se rostogoli și înhăță revolverul. Un foc de armă răsună în ușă, și în coaste simți o împunsătură puternică. Turbat de furie, începu să tragă spre cei trei polițiști ce se apropiau. Sângele țâșni din trupurile lor ca dintr-o fântână arteziană.
O umbră întunecată se ivi în spatele lui, apărută parcă de nicăieri. Mâinile care-i prinseră umerii goi păreau a avea însăși forța diavolului. Omul răcni în urechea lui: - SILAS, NU!
Albinosul se răsuci și trase. Ochii li se întâlniră. Silas urla deja de oroare, când episcopul Aringarosa se prăbuși.” (Codul lui Da Vinci)

Photobucket

Dan Brown a reușit de fiecare dată în cărțile sale să evite tarele specifice genului action. El stabilește prin fiecare nou roman un punct de plecare, fiind mai apoi sursă de inspirație pentru alți autori care abordează aceeași paletă de subiecte. Violența împinsă până aproape de iubire, dorința perpetuă de a avea mai mult, iată coordonatele principale ale fiecărei cărți semnată de Brown. Perspectiva sumbră, care însă în final se valorizează pozitiv, a eliberat tema de tabuuri, reușind să inducă romanelor veridicitate. Nimic nu pare imposibil, pentru că personajele centrale nu sunt construite pe baza arhetipului erou absolut. Există îndoială, există teamă, victoria în final nu este decât speranță. Fără să încerce să construiască simboluri strălucitoare, Dan Brown redă cu realism o luptă fascinantă între întuneric și lumină, între viață și moarte, între îngeri și demoni. Finalul este strălucitor, scena grandioasă, iar lupta titanilor se termină de fiecare dată nedecis.
Ridicându-se deasupra pericolelor, personajul principal, aidoma unui Christ modern, învinge, devenind un idol al mulțimilor, un star. Dan Brown încearcă să ne explice că avem nevoie de astfel de personaje, care să fie în primul rând populare. Nu esență, ci aparență, în spatele căreia să descoperim perspective. Nu plecând din trecut, ci recompunându-l treptat, pe baza dovezilor actuale. Adevărate labirinturi, romanele lui Brown îl provoacă pe cititor, îl obligă să gândească. Vrei să dezlegi enigma înainte ca autorul să îți ofere răspunsurile, vrei să afli ce se ascunde în spatele perdelelor de catifea. Ciocnirea lumilor îți va fi atunci dezvăluită: “La optsprezece mii de kilometri depărtare, Tokugen Numataka stătea uluit în fața ferestrei. Trabucul Umami îi atârna inert în colțul gurii. Afacerea vieții lui se dezintegrase în câteva secunde.
Strathmore continuă să coboare. „Afacerea a căzut.” Corporația Numatech n-avea să pună niciodată mâna pe algoritmul impenetrabil... iar NSA n-avea să obțină niciodată poarta ei secretă de intrare.
Visul lui Strathmore fusese îndelung plănuit — alesese corporația Numatech cu mare atenție: o firmă sănătoasă, probabil o câștigătoare a licitației pentru cheia de acces. Nimeni n-ar fi avut dubii dacă ea s-ar fi ales cu cheia. Nu exista nici o companie mai puțin susceptibilă de a intra în consorțiu cu guvernul american. Tokugen Numataka însemna Japonia veche — moartea înaintea dezonoarei. Ura americanii. Le ura mâncarea, obiceiurile și, mai presus de toate, le ura supremația asupra pieței mondiale de software”. (Fortăreața Digitală)
Stilul lui Dan Brown este accesibil, însă nu facil, autorul atrăgându-și cititorii într-un joc tumultos, din care aceștia au numai de învățat. Te pierzi printre detalii, te bucuri de fiecare senzație, devorând paginile. Personajele își exprimă emoțiile firesc, apropiind astfel romanul de cititori. Te regăsești în fiecare secvență, ți-ai dori să deții și tu puterea. Prin gradarea tensiunii, o tehnică specifică pentru Brown, acțiunea este potențată, devenind din ce în ce mai antrenantă. Te aștepți să se întâmple ceva în fiecare moment, tensiunea se îndreaptă adesea spre paroxism. Relațiile dintre personaje se intensifică odată cu avansarea în lumile incredibile ale labirintului gândit de autor, iar posibilitățile se înmulțesc direct proporțional. Pe măsură ce pătrundem împreună cu Dan Brown în hățișul istoriei, descoperim o realitate pe care nu o credeam posibilă, descoperim că simbolurile pot fi întotdeauna citite și invers.
Folosind persoana a III-a și bucurându-se de avantajele unui narator omniscient, Brown controlează acțiunea autoritar. Niciun element nu apare la întâmplare, totul se leagă, aidoma unei imense rețele. Împingând mijloacele tehnice până la extrem, romanele demonstrează capacitățile uimitoare ale ființei umane, insistând pe dialectica permanentă dintre principii. Nu există absolut, pentru că fiecare decizie este în esență polivalentă. Ființele superioare sunt doar un mit, fiind create de nevoia noastră de a ne raporta la ceva. Zeii îi ajută pe cei care cred în ei să existe, să tindă spre ceva. Trezind capacități incredibile, poveștile lui Dan Brown pot deveni o armă în mâinile celor care au puterea necesară și un blestem pentru cei care încă mai cred în povești cu zâne. În viață, pentru numele lui Dumnezeu este întotdeauna prea târziu: “Fizicianului Leonardo Vetra îi mirosea a carne arsă și știa că este vorba de propria carne. Își îndreptă ochii îngroziți spre silueta întunecată, aplecată asupra sa:
— Ce vrei?
— La chiave,răspunse vocea răgușită. Parola.
— Dar... eu nu...
Intrusul apăsă din nou, înfigând obiectul incandescent mai adânc în pieptul lui Vetra. Carnea arsă sfârâi.
În chinurile agoniei, fizicianul urlă:
— Nu există parolă!
Apoi, încet, simți cum alunecă spre neființă.
Chipul de deasupra îl țintui cu privirea:
— Ne avevo paura. Mi-era teamă de asta.
Vetra se forță să rămână conștient, dar negura îl înconjura din toate părțile. Singura lui alinare era faptul că atacatorul nu va reuși niciodată să obțină ceea ce voia. O clipă mai târziu însă, silueta masivă scoase la iveală un pumnal și-l apropie de fața lui. Lama înaintă. Atent. Cu precizie chirurgicală.
— Pentru numele lui Dumnezeu! urlă Vetra.
Dar era prea târziu.” (Îngeri și Demoni)
Cărțile lui Dan Brown se bazează pe o fundație științifică și conceptuală autentică, iar informațiile transmise de autorul american sunt valoroase, oferind puncte de plecare în numeroase domenii. Descoperi știință condimentată cu acțiune, descoperi lucruri la care nu ai îndrăznit să te gândești niciodată. Reactoarele se întind sub Franța, particulele pot arunca în aer temple, iar fanatismul ajunge la cote nemaiîntâlnite. Manipularea materiei devine o simplă înzestrare, călugării ucigași apar din umbrele nepăsătoare. Brown ne convinge că religia nu poate fi soluția, ne arată că în viitorul imediat, orice este posibil. Lipsa constrângerilor eliberează personajele, care se manifestă în fiecare moment la intensitate maximă, suferind autentic.
Stilul este baroc, multitudinea de detalii îl absoarbe pe cititor și îl integrează în poveste. Simți că ești acolo, că suferi pentru fiecare personaj, că alergi împreună cu eroii pe străzile întortocheate, în cavourile întunecate sau în bazilicile strălucitoare. Nu poți evita teama, nu poți renunța la emoții. Poveștile lui Dan Brown, aidoma unor filme bine realizate, te fac să uiți de propria existență, împingându-te într-un catharsis emoțional care înseamnă până la urmă calitate. Poți trăi prin intermediul unui preot, poți descoperi valențele fanatismului, te poți topi într-o lume ascunsă, a cărei existență părea imposibilă. Deasupra noastră par să stea întotdeauna entități întunecate, spre care se îndreaptă toate privirile. Legendele fac parte din realitatea noului mileniu, legendele sunt lumea viitorului, legendele suntem noi: “La capătul lui se deschidea o încăpere largă. Chiar în față, deschizându-se de sus, lucea piramida
inversată ― un contur din sticlă în formă de V.
"Potirul!"
Privirea lui Langdon îi urmă muchiile până la vârful ce cobora la nici doi metri de podea. Acolo, chiar sub ea, se afla structura aceea minusculă.
O piramidă în miniatură! De nouăzeci de centimetri înălțime. Singurul element construit la scară mică în tot acest complex colosal.
În manuscrisul său, în capitolul dedicat vastei colecții de artă închinate divinității feminine, Langdon amintise în treacăt despre această piramidă modestă. "Structura miniaturală pare că străpunge pardoseala asemenea unui vârf de aisberg ― piscul unei uriașe incinte piramidale, îngropată dedesubt ca o tainică încăpere ascunsă."
Învăluite în lumina palidă din demisol, cele două piramide aproape că se atingeau, perfect aliniate una în prelungirea celeilalte.
Potirul deasupra. Paloșul dedesubt.
"Cu paloșul și potirul veghind ale ei porți."
Profesorul auzea aievea cuvintele Mariei Chauvel: "Într-o bună zi, vei înțelege."
Stătea sub străvechea Linie a Rozei, înconjurat de lucrările de artă ale celor mai de seamă maeștri ai lumii. "Ce loc ar fi putut fi mai aproape de inima lui Saunière?" Acum, în sfârșit, avea senzația că înțelege adevărata semnificație a versurilor Marelui Maestru. Ridicând încet ochii, privi prin acoperișul de sticlă, spre cerul plin de stele.
"Sub ceruri înstelate, în fine, odihnește."
Aidoma unor șoapte fantomatice în întuneric, cuvinte de mult uitate îi veniră în minte: "Căutarea Sfântului Graal este, de fapt, năzuința de a îngenunchea în fața osemintelor Mariei Magdalena. Un pelerinaj și o rugăciune la picioarele celei ostracizate." Copleșit de un val de pios respect, Robert Langdon căzu în genunchi.
Pentru o clipă, i se păru că aude vocea unei femei... înțelepciunea veacurilor trecute... care-i șoptea din adâncurile pământului.” (Codul lui Da Vinci)
Dan Brown demonstrează prin cărțile sale că merită titulatura de senior al literaturii moderne, fiind unul dintre puținii autori care au reușit să definească noua lume. O emblemă a literaturii moderne, Brown nu poate fi ignorat, pentru că el atinge subiecte care ne afectează pe toți și o face fără să se teamă de consecințe. O voce puternică, dură, liberă, o voce care prin ficțiune îi forțează pe oameni să-și pună credința la încercare. Suntem în stare, sau cărțile autorului britanic vor reuși clatine fundațiile civilizației umane...?
Ca cititor, descoperi în Dan Brown un prozator complex, care reușește adesea să te înfioare. Întorci pagină după pagină, vrei să afli mai mult, să pătrunzi în ritualul complex pe care autorul îl descrie. Senzații împinse la extrem, o filosofie a ființei aflată în permanentă transformare, o lume în care conflictul arde mocnit. Filmice până la ultimul amănunt, cărțile sunt perfecte atât pentru cel care dorește să afle mai mult despre lumea care îl înconjoară cât și pentru cel care vrea pur și simplu să se simtă bine având alături o poveste atrăgătoare. Policultural, Dan Brown întruchipează perfect scriitorul noului mileniu, profesionistul care știe să își țină publicul aproape. Odată ce asta se întâmplă, protestele sunt inutile. Indiferent că ne convine sau nu, când stăm și privim cerul albastru, când auzim tunetul cascadelor, realizăm că tot mai mult ne place gustul sângelui...

Photobucket




Bibliografie

Dan Brown


Digital Fortress (Fortăreața Digitală) – 1998
Angels&Demons (Îngeri și Demoni) – 2000
Deception Point – 2001
The Da Vinci Code (Codul lui Da Vinci) – 2003
The Solomon Key (Cheia lui Solomon) – în pregătire – 2008 sau 2009

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!