Pagina: 1
Eugénie Grandet
: Proză 2006-01-03 (6754 afişări)
La Cousine Bette
: Proză 2006-01-03 (10046 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-03-03 (5308 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-03-08 (5019 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-04-24 (5332 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-05-06 (4878 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-05-23 (4599 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-05-25 (5294 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-05-27 (4974 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-06-28 (6786 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-06-28 (6897 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-06-29 (4948 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-07-05 (5333 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-10-14 (4663 afişări)
La peau de chagrin
: Proză 2010-10-17 (4842 afişări)
La peau de chagrin
: XIIIa Proză 2010-12-04 (4642 afişări)
La peau de chagrin
: XIIIb Proză 2010-12-05 (4786 afişări)
La peau de chagrin
: XIV Proză 2011-01-12 (5102 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVa) Proză 2011-04-07 (4540 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVb) Proză 2011-04-09 (4442 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVI) Proză 2011-04-17 (4455 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVII) Proză 2011-05-03 (5055 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XVIII) Proză 2011-05-04 (5025 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XIX) Proză 2011-06-05 (4425 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XX) Proză 2011-11-15 (4611 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXI) Proză 2011-11-18 (4928 afişări)
La peau de chagrin
: La femme sans cœur (XXII) Proză 2011-11-20 (4705 afişări)
Pagina: 1 |
|
|
|
|
Biografie Honoré de Balzac
Honoré de Balzac (n. 20 mai 1799, Tours, Franța – d.18 august 1850, Paris, Franța) a fost un romancier, critic literar, eseist, jurnalist și scriitor francez.
El este considerat unul dintre cei mai mari scriitori francezi în domeniul romanului realist, romanului psihologic și a romanului fantastic.
Apreciat de critica literară, Gérard Gengembre,[1] G. Vannier cât și de filozofi ca Alain, Albert Béguin el a fost privit ca fiind un vizionar de către Albert Béguin.
Datorită complexității operei sale, Balzac a fost greu de încadrat, atât de critica literară din acea perioadă, cât și de cea de astăzi, ca aparținând unei categori deja existente, aparte.
El a creat un adevărat monument, "Comedia umană" (în franceză Comédie humaine), ciclu în a cărui componență intră 95 de lucrări terminate (nuvele, romane și eseuri) și 48 lucrări neterminate. Ideea continuității dintr-o lucrare în alta, a uninii, a apărut pentru prima dată în 1830, odată cu gruparea romanelor Sarrasine, Gobseck, sub titlul Scènes de la vie privée.
Datorită insuficienței banilor, tânărul Balzac s-a văzut în ipostaza de a se abține de la multele plăceri ale tinereții. Cu toate acestea, trăind într-o mansardă închiriată, ducându-și traiul de pe o zi pe alta, a gusta plăcerile începuturilor meseriei sale. Într-o scrisoare adresată surorii sale Laure, el spunea: „Focul s-a aprins pe strada Lesdiguieres nr. 9, în capul unui biet flăcău, iar pompierii nu l-au putut stinge. A fost pus de o femeie pe care el n-o cunoaște: se zice că locuiește la Patru Națiuni, la capătul podului Artelor; se numește Gloria.”
Aici are șansa de a citi și admira „romanele populare” ale unor scriitori ca Pigault-Lebrun, Ducray-Duminil, Pixérécourt, ajungând totodată să le invidieze autorii pentru câștigurile aduse de acestea. Balzac era într-o perioadă de acumulare; la finalul celor doi ani de proba nu reușește să termine decât o operă Cromwell, o tragedie în cinci acte, în versuri. Alte opere Cromwell vor mai da la lumină și Mérimée și Victor Hugo, dar, după el.
Se întoarce la Villeparisis, în casa părintească unde citește opera sa. Efectele lecturării au fost dramatice, familia considerând că tânărul Balzac nu are talent. Un fost profesor al Școlii politehnice, prieten de familie, prezent în acea seară îl dojenește: „Fă orice, numai literatură nu!”
Familia îi interzice întoarcerea la Paris, datorită slăbiciunii lui, efectele vieții austere, a mizeriei și a sărăciei își spun cuvântul. Tânărul Balzac se reface rapid în confortabila casă părintească și nu mai are decât un singur gând: să devină independent.
Primul succes al lui Balzac “Les Chouans” 1829, inițial publicat sub numele de “Le Dernier Chouan”) a fost urmat de “La Peau de chagrin” (1831). În următorii 20 de ani el a scris o vastă colecție de romane și scurte povești cunoscută sub numele “La Comédie humaine”. Aceasta, cea mai de seamă lucrare a sa, este o reproducere a societății franceze a timpului său, ilustrând în detaliu peste 2000 de personaje specifice fiecărei clase sociale și profesii. Cele mai importante romane din ”Comedia umana” sunt:
Louis Lambert (1832)
Eugénie Grandet (1833)
Patologia vieții sociale (1833-39)
La Recherche de l’absolu (1834)
Le Père Goriot (1835)
Les Illusions perdues (1837)
César Birotteau (1837)
La Cousine Bette (1847)
Le Cousin Pons (1847).
Calitățile lui Balzac care îi depășesc defecte precum lipsa stilului literar, critica, tendința spre melodramă, sunt: originalitatea, marea putere de observație și imaginația sa. Scurtele sale poveștioare includ părțile cele mai bune din limbaj, dar încercările de a scrie dramă au eșuat.
|