Constantin Argintaru (n. 14 august 1894, Plenița, Dolj - d. 23 mai 1936, Cluj) a fost un poet român.
Face clasele primare în comuna natală; Școala Normală la Craiova.
Participă ca ofițer la primul război mondial, rămănând invalid în urma luptelor de la Mărășești. Cavaler al ordinului militar Mihai Viteazu.
Debutează editorial în 1926, cu broșura "Monumentul durerii".
Director al revistei "Hyperion" (1932-1935) și al editurii cu același nume din Cluj.
A mai colaborat la Abecedar, Luceafărul literar și critic, etc.
Lirica sa are elemente de tradiționalism, postsimbolism și expresionism. Este menționat în "Istoria literaturii române..." a lui G. Călinescu la capitolul poeților dialectali (alături de I.O. Suceveanu și V. Copilu-Cheatră).
Opere
* Monumentul durerii, 1926
* Agonia soarelui, 1930 (care a mai fost reeditată de două ori în timpul vieții)
* Vin țiganii, 1934
* Viața pietrelor, Editura Hyperion, Cluj, 1935
* Setea norilor, 1935
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
