poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2647 .



pe covorul roșu
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alchimina ]

2011-10-11  |     | 



Photobucket
covorul roșu –
în cadru veverița
cu nuca-n gură


Apariția unei veverițe este similară cu aceea a unei năluci. O suită scurtă de zbughiri și de neșteptate încremeniri. Cu schimbări imprevizibile de direcție între ele. Înainte de a dispărea cu totul în spatele unui trunchi de pom. Expresia hipomimă a veveriței, ca și întreaga ei postură, sînt acelea ale unui chip și ale unui trup împietrit în candoare – mut, nemișcat, imperturbabil și inexpresiv. Un sfinx care nu vrea să-și trădeze în niciun fel nici intențiile și nici umorile. Și afișează morga monumentală a unei statui. Un dandy ar invidia-o pentru impasibilitatea ei. Buster Keaton ar fi putut lua lecții de placiditate de la ea.

Fiecare oprire este parcă o poză provocatoare care se oferă mai totdeauna, doar o clipă, unor paparazzi nepregătiți. Flash-urile sînt mereu ratate. Diva o zbughește înainte ca declanșatorul să facă clic și obiectivul nu mai știe unde s-o caute. Reperată, abia ai timp să-ntorci capul că a și șters-o.

Pozează doar lui Dumnezeu. Și o face cu predilecție pe covorul roșu al toamnei, între scurtele și explozivele zvîcniri. Sfidînd reporterii molîi.

*


De la început, m-am gîndit la ceea ce m-a impresionat mereu la veveriță: oprirea subită după o goană de zvîrlugă. Și poza țeapănă și iscoditoare dintre puseele de alergare. Pornind de la poză, m-am gîndit, încercînd diverse variante, la situația privilegiată a celor vînați de aparatele de fotografiat, la flash-uri, la instantanee, la gestul expresiv surprins într-o clipă de har. Și, la divele care pășesc cu nonșalanță pe covorul roșu al consacrării, arcuindu-și bustul, talia, zîmbetul.

Veverița le întrecea. Și covorul ei de frunze, și alura de driadă (nimfă a pădurii) erau mai naturale. Mai autentice. Covorul roșu și în cadru sînt două sintagme suficiente pentru a sugera aluziile la toată scenografia fotografierii. Focalizează pe două detalii semnificative din care iradiază cu tot firescul scena.

Comprimînd aluziv ce era de spus pentru a simți scena, am redus totul la cinci substantive, trei prepoziții și un adjectiv (care este și el absorbit în substantivul cu care face un nume compus – covorul roșu).

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!