poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2747 .



Cateva repere despre cărțile scrise de Gorun Manolescu - drumul spre postpredictibilitate
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2018-11-08  |     | 



Lui Gorun Manolescu, ce a împlinit la 22 octombrie 2018, optzeci de ani.

Dacă ar fi să restrȃng la cȃteva cuvinte direcțiile pe care a căutat și caută un ceva Gorun Manolescu aș folosi niște cuvinte anume, ce au în spatele lor idei, care la rȃndul lor au alte idei în spatele lor și alte și alte și alte idei, încȃt aș ajunge, vorba sa, să înghesui toată cultura lumii și toate cărțile scrise vreodată în ce? Ȋntr-un nimic atȃt de consistent că o explozie a acelui punct de cunoaștere ar rupe lumea noastră.
Cam aceasta a fost atitudinea cercetătorului de la sine, prin ipostazele în care s-a situat Gorun Manolescu în acești ultimi mai bine de 15 ani de cȃnd îl cunosc.

Cele trei cuvinte pe care le scriu acum, fără a răsfoi înainte cele trei cărți ale sale la care mă voi referi, fiindu-mi întipărite în minte atunci cȃnd gȃndul îl include și pe dȃnsul sunt: experiment,ironie și predictibilitate. Aceste trei idei, sunt, cumva, induse de sedimentarea intelectuală pe care o am în mintea mea, cum o am pentru fiecare dintre cei pe care îi cunosc, sedimentare pe care o are fiecare dintre noi.

Experimentul, ca temă de carte, dar și de viață, este propriu primei sale cărți, Eseu despre sursele adevăratei cunoașteri în logica budistă, Editura Cartea universitară, 2006. Ca și valoare, această carte eu o văd deosebită. O carte frumoasă ce merită citită de mulți oameni dornici să priceapă ceva despre lume. Este vorba despre experimentul unui european care se duce cu mintea sa în îndepărtata Asie pentru a înțelege. Nici măcar nu este corect spus, în acest caz, experiment ci experimentare, una ca și mișcare personală, controlată logic, din care să ne alegem fiecare cu cȃte ceva. Multe dintre ideile cărților următoare s-au semănat, s-au prășit și s-au udat în această carte. Aparent doar, cartea se situează într-o practică de tip budist. Dar nu este așa. Nu este o carte care să facă parte din literatura de dezvoltare personală, acum la modă. Este altceva. Este o carte pasională de filozofie, scrisă între două fonduri ideatice grele, cel din vest și cel din est.

A doua idee: ironia. Aici nu este ironia cea socială, comportamentală, fiindu-i, totuși, destul de caracteristică persoanei lui Gorun Manolescu. Nu este acea ironie la care ne duce pe toți gȃndul, nici pe departe, ci este un fel de atitudine dezarmantă a prezentului în fața re-sursei sale, adică a trecutului. Dar nu altfel decȃt printr-o fluidizare a logicii între metafizică și știință, între adevărul fotografiat pragmantic și mȃntuirea necesară a fiecăruia pentru a umple golul eternității noastre următoare. Și nu în planul personal, social, nici măcar în cel istoric, ci în cel al unui drum al gȃndirii epistemologice. Să nu uităm că în toți acești ani s-a ocupat, din poziția de redactor șef, de revista Noema a Academiei Romȃne, revistă de epistemiologie, lăsȃnd viitorului un volum imens de pre-știință, de care ar trebui să aive folos generațiile care vin.

Cartea cu pricina, a doua, DINCOLO DE IRONIE ȘI IRONISM, plecȃnd de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai Po Mo, Editura Paidea, 2010, este o dispută, la rȃndu-i ironică, între ce credem că se va întȃmpla, față de ceea ce s-a întȃmplat, prin prisma a ceea ce credem noi că se întȃmplă. Realitatea nu o poate cunoaște nimeni, nici pe cea lumească și nici pe cea filozofică, fiind o abstracțiune firească. Pentru această carte am scris atunci, la apariție, o recenzie mai largă, după ce am parcurs-o atent și cu plăcere, care a și fost apoi publicată în revista Noema. Mărturisesc că și această carte merită recitită cu luare aminte. Critica realității, cu părere de rău că nu ne-a ieșit, nouă oamenilor, ceva mai bună, are un farmec aparte, dacă te pricepi să dai ironiei ceea ce este a ironiei.

Predictibilitatea este un subiect la care Gorun Manolescu revine în cea de a treia carte, lansată recent, după ce s-a tot gȃndit și a scris, într-un fel sau altul, despre ideea aceasta și în celelalte două cărți. Aici dedică cȃteva texte acestui aspect de gȃndire, evident preocupȃndu-l și pe mai departe.
Cartea se numește FRAGMENTATRIUM: experimentale, editura Editura frACTalia, București, 2017. Este o adăpostire înțeleaptă a poeziilor și eseurilor sale de pe saiturile pe care a scris de-a lungul vremii, cu adăugiri de texte mai vechi sau mai recente. Am parcurs cartea cu plăcere, unele texte mi le-am amintit de pe vremea cȃnd le comentam cu pretenie pe pagina poezie.ro.

Predictibilitatea este o garanție axiomatică a seriozității realității lumii, ceva care promite că poate fi prezis. Nu ne convine deloc să știm că nimic din ce credem noi că este statornic, chiar nu este. Evenimentele în care sunt implicați toți oamenii, ne place să le știm cusute într-o țesătură deterministă corectă, nu de-a valma. Ce să mai spunem despre molecule, electroni sau despre particulele elementare, din ce în ce mai rarefiate informațional. Cum o fi oare? Științele de azi, mai ales cele sociale, ne îndeamnă sa credem că totul este la întȃmplare, nici măcar probabilitățile nu se mai susțin.
Numărul variantelor de desfășurare a evenimentelor este prea mare ca cineva să mai poată crede că mai sunt într-o anumită ordine și într-o anumită legătură. Care ordine? Care legătură? Cum se mai respectă ceva măcar, nu just ci măcar aleatoriu?! Lucrurile rămȃn la faza de întrebări. Chiar dacă sunt trimiteri la o serie de autori din științe și filozofie, consacrați, Jorge Luis Borges este personajul scriitoricesc care dă tonul în aceste cărți, pe drumul unei mobilități eliberate și apoi libere, de a crede la limită, de a experimenta la limită despre viitorul persoanei în drumul timpului dintre două Big Bang-uri alăturate! Vă dați seama ce largă este abordarea? Am pierdut sau nu am pierdut, noi furniciele, predictibilitatea în lume? A fost vreodată ceva cu adevărat predictibil?
Fac o remarcă personală, atentă și totuși, liniștitoare, asupra ideii predictibilității așa-zis pierdute. O privire spre Codul liniar din Teoria Speciilor Informaționale, a lui Nicolae Florean Pinte. Tabloul unui cod liniar spune că orice mulțime, formată din n elemente, se organizează relațional predictibil după un șir sigur și unic de relaționări. Pentru primele ordine ale codului, aceste organizări sunt posibile într-o singură variantă. Și pot fi imaginate și înțelese de mintea omului. La ordinul patru al codului organizarea celor patru elemente, pe lȃngă că se complică mult și mintea omului nu își mai poate imagina aceste tablouri, organizarea se face în patru variante diferite. De la ordinele următoare numărul de variante crește vertiginos, ajungȃndu-se la numere de variante posibile inimaginabil de mari, dar unice fiecare. Acest lucru este uluitor și minunat pentru cine înțelege adȃncimea acestui misterios cod al naturii. La un număr foarte mare de elemente, numărul variantelor este atȃt de mare, încȃt rezultatul privit din afară pare a fi de o natură impredictibilă.
Impresia este că în lume este mai mult decȃt o întȃmplare generalizată, o loterie, un hazard, mai mult decȃt un haos. Nu pronie Divină, nici destin, soartă, providență nici manipulare, conspirații manipulatoare, că nu este nimeni și nimic care să ajusteze, să dirijeze ceva, pe măsură ce istoria înaintează științific și tehnologic dar și social. Mai ales social.
Se pare că, totuși, este o aparență această amenințătoare dispariție a predictibilității. Dacă nu aș fi studiat insistent și mai multă vreme codul liniar, nu aș fi dezvoltat ideile acestui cod și nu a și fi folosit acest cod în cartea Originile Energiei, aș fi avut și eu convingerea că lumea întreagă se duce pe o astfel de rȃpă filozofică, cu efecte negative ne-filozofice, reale.
Cred că aici, în acest punct al dezbaterii despre predictibilitate, are merite Gorun Manolescu. Că depistează cuiul lui Pepelea în filozofia tranzitorie dintre modernitate și postmodernitate. Toate studiile sale, întinse pe cȃteva decenii, se ascut în carte prin cȃteva fraze. Ȋn faptul că propune o linie nouă de gȃndire a viitorului, cu valabilitate, cea a ,,post-predictibilității”. Pentru că, evident, predicitibilitatea și-a schimbat, își schimbă și își va schimba mereu natura.
Citez: ,,Postpredictibilitatea ...pe care s-o acceptăm înțelegând-o drept o cauzalitate globală (în detrimen¬tul uneia local-liniare). Postpredictibilitate care con¬stituie nu o apocalipsă, ci o nouă provocare. Căreia trebuie să-i facem față adaptându-ne...”
Ce se va întȃmpla în viitor? Pe măsura încȃlcirii inter și extra determinărilor și dependențelor se vor încȃlci și metodele de control și de ținere sub stăpȃnire a acestor ițe ale noilor sisteme ce se pun acum la cale. Agresivitatea virtualului asupra realului este tot mai înfricoșătoare. Modificarea accepțiunii despre adevăr crează disperare. Decizia publică, dar și cea personală, este tot mai greu de atins, într-un minimum de siguranță. Rămȃnerea ființei umane lȃngă propria sa tehnologie este tot mai dăunătoare.
Ca și cercetător de profesie, în domeniul informaticii, Gorun Manolescu încheie ideea postpredictibilății viitorului prin următoarea observație privitoare la soarta decidabilului, pentru că decidabilul este fața practică și vindecătoare a amenințărilor unor ere a impredictibiliății:
,,…toate tehnologiile virtualului propagă indecidabilul. Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?”

Ȋnchei cu un fel de concluzie, făcȃnd o a doua remarcă personală, aplicată definiției lumii întregi, așa cum o înțeleg și care este în ton, cred, cu ideile acestui text și cu cele ale lui Gorun Manolescu:
Suma dintre tehnologie și om este constantă și se numește lume. O fi aceasta una dintre legile ascunse ale naturii? Așa să fie de simplă definiția lumii! vor zice sfătoșii. Da, este așa de simplă, vor spune prudenții.Vertebrele, șira spinării în formă de S, mandibulele scurte, tălpile extinse, mărul lui Adam căzut în gȃtlej, ochii aduși mai în față, creierul extins, toate nu sunt altceva decȃt tehnologie. Deja omul era supra-tehnic construit de acum multe milioane de ani. Tehnologia exterioară lui, cea de astăzi, este produsă de omul inconștient de acea sumă constantă dintre ființa sa și tehnologie.
Cu fiecare pas tehnologic pe care îl face, în realitate, omul se împuținează, se adună covrig, se ascunde și se pierde.

Cornel Mărginean

31 octombrie 2018

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!