O URGENÞÃ: COMITETUL INTERNAÞIONAL AL POPOARELOR VICTIME ALE PACTULUI RIBBENTROP – MOLOTOV
- E cazul să fie arătați cu degetul nițel în fața istoriei cei cu adevărat vinovați de nenorocirea noastră.

Scriam acum trei ani în volumul meu „Elegiile Estului sălbatic”-, apărut la Editura Axa și publicat în anul 2005 și la Editura Equivalences din Olanda http://www.equivalences.org/-, că „În secolul XX, Europa noastră civilizată a fost teatrul a cel puțin trei mari genociduri: cel armean, de la început, în care au murit peste 1.500.000 de armeni în Turcia, holocaustul nazist, care a exterminat 6.000.000 de evrei cît și rromi și alte etnii sau categorii nevinovate, precum și genocidul din gulagul sovietic totalitar și post-totalitar, extins peste țările estului și parțial ale centrului-estic european, unde și-au aflat sfîrșitul sau continuă să fie suprimați fizic și psihic sute de milioane de oameni.” Cartea mea de atunci a avut drept scop să denunțe tocmai condiția de victimă sub dictaturile sîngeroase a imensei populații din Est Europei. Aceasta era consecința Pactului Ribbentrop- Molotov ( sau Pactul Stalin-Hitler, care a fost un tratat de neagresiune încheiat între URSS și Germania nazistă și a fost semnat la Moscova la 23 august 1939). Prin acest pact, URSS a dorit să întîrzie ofensiva germană (în condițiile vulnerabilității Armatei Roșii după ce Stalin își executase în masă toți ofițerii superiori), Germania își asigura flancul estic în strategia premergătoare invadării Poloniei, iar ambele dictaturi -sovietică și germană-, se asigurau de exercitarea puterii în această parte a lumii, chiar dacă ele însele se găseau în aparent conflict radical. Concluzia de bază a specialiștilor e că „cruzimea și cinismul celor doi dictatori, Hitler și Stalin, se vor repercuta mult în timp, prelungind cel de-al doilea război mondial cu războiul rece și cu tăierea Europei în două de către cortina de fier a anilor 1945- 1989. În toți acești 45 de ani, Europa Occidentală a progresat prin practicarea democrației și a economiei libere în toate țările sale aflate la vest de cortina de fier, în timp ce Europa de Est, între care România, aflată la est de cortina de fier, a avut parte de regimuri totalitare mai dure sau mai puțin dure aservite Kremlinului și de economii centralizate de stat” ce au distrus, economic, politic, cultural și social aceste țări. Bolșevismul și nazismul au fost ostile democrației, în general, și regimurilor democratice din Occident, în special. Cu toate acestea, născute simultan, cele două ideologii opuse erau, însă, partenere de interese, deoarece cele două regimuri totalitare se considerau victime ale Tratatului de la Versailles și aplicau o politică revanșardă. Pactul Ribbentrop- Molotov a fost practic continuat de către Pactul Churchill – Roosevelt – Stalin prin care, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, în 1945, s-a creat o "nouă" reîmpărțire a sferelor de influență în Europa, Vestul urmând a se afla sub influența Statelor Unite ale Americii, iar Estul sub influența URSS. Tragedia noastră actuală, alături de alte zeci de milioane de oameni din Albania, Belarus, Bulgaria, Cehoslovacia, RDG, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, România și Ungaria este că, preț de deja 5 generații, din 1939 și pînă în zilele noastre, suportăm, fără a ne cere drepturile și reparațiile morale sau materiale la care am avea dreptul, consecințele distructive ale deciziilor politice ale lui Hitler și Stalin în 1939, iar apoi ale lui Churchill, Roosevelt și Stalin în 1945.
Se pune mereu surdină vocilor de specialiști și oameni de cultură care condamnă aceste pacturi. Surdina vine atît de la Moscova, cît și din Occident sau USA. De ce? Prima cauză rezidă în faptul că acești coloși parteneri de piață și de politici de interese, abia făcînd față revendicărilor politic corecte ale organizațiilor evreiești, armenești, țigănești etc. de după Holocaust, nu mai au chef în momentul de față să-și plătească și față de noi, celelalte popoare estice care am fost victimele lor, datoriile de onoare și de obraz, datorii materiale imense. Nici armenii nu prea reușesc, chiar în USA, să-și obțină drepturile morale după etnocidul la care i-a supus guvernul junilor turci. Pe de altă parte, o susținută activitate mediatică și informațională are ca unic scop împiedicarea popoarelor estice să-și creeze un pol revendicativ unit și o consecvență în urmărirea scopului lor comun de a obține, conform legilor internaționale în vigoare, recunoașterea internațională a calității lor de victime, iar în consecință și dreptul la despăgubiri și la respect.
În România, situația este tragică de-a dreptul, deoarece însăși clasa politică românească a fost mereu preocupată doar de definirea și de obținerea privilegiilor proprii, iară nu de construirea de politici de stat interne și externe corecte, de urmărire și de condamnare a vinovaților pentru dezastrul declanșat în țară după pactul din 1939 și continuat în 1945, sau, altfel, după 1989. Istoricii români se complac la ora actuală într-o nejustificată pasivitate sau într-un inutil proces de albire a dosarelor lor personale, de spălare a urmelor colaboraționismului lor cu diversele puteri, în timp ce prin accelerarea download-ării economiei de piață viteziste și a globalizării la noi se instalează, de fapt, nu numai progresul dorit, ci mai ales un detergent de spălare a memoriei antitotalitare și de ștergere a rădăcinilor culturale. Să mai remarcăm faptul că ultima lovitură împotriva interesului național a fost dată chiar de corul de „românași roșii” ce striga, în 1990, „noi nu ne vindem țara”, dar acest cor a declanșat xenofobia care a mascat mult timp adevăratul jaf comis de guvernele și "elitele" politice post-revoluționare.
La un an de la admiterea României în Uniunea Europeană, evenimentul cel mai important, moralmente, pentru România, va fi acela de denunțare a Pactului Ribbentrop-Molotov. Dar asta dacă și numai dacă el va fi urmat și de constituirea unui Comitet Internațional al Popoarelor Victime ale acestui pact, organism care să reunească reprezentanți ai popoarelor recent eliberate și care să aibă misiunea de a merge legal pînă în pînzele albe în privința condamnării adevăraților vinovați pentru suferințele îndurate de popoarele Estului. Pînă la ora actuală, românii și esticii, în general, au cam fost tratați în Uniune ca niște tolerați sau sclavi, din cauza înapoierii și a inferiorității lor materiale. E cazul să fie arătați cu degetul nițel în fața istoriei cei cu adevărat vinovați de nenorocirea noastră. Niciodată nu ne vom putea integra cu adevărat într-o istorie falsificată și într-o lume care nu acceptă să ne ceară iertare pentru crima de a ne fi distrus. Noi dorim o integrare într-o Uniune cu o singură categorie de cetățeni: europenii.
Păcat că generațiile din urmă ale popoarelor Estului European sunt stimulate să-și irosească energiile în frământări politice fără sens, în timp ce strategia globalizării uniformizează culturile și conștiințele cu eficiența unui război informațional deja câștigat de multinaționalele atotbiruitoare. COMITETUL INTERNAÞIONAL AL POPOARELOR VICTIME ALE PACTULUI RIBBENTROP – MOLOTOV ar trebui să aibă în istorie rolul de a recupera conștiința normalității și a bunului simț politic.


Angela FURTUNÃ

Scriitoare, publicistă
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
[email protected]