agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2075 .



Nu pleca, Moș Crăciunel
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Veverita ]

2002-12-23  |     | 



Mă gîndeam și eu să scriu ceva frumos, romantic și de bine în acest număr al “D” ce apare înainte de Crăciun. Să–mi aduc aminte de copilărie, de istorii haioase, să fac cititorului o dispoziție de sărbatoare. Să povestesc cum îl dezmierda fiică–mea pe Moșu’ cu “Moș Crăciunel”, cum il aștepta, da Moșu’ era dat de–a berbeleacul de “protivnicul” cerebel care–i juca festa în momentele cele mai nepotrivite–că de lunecuș, că de altceva– încurcîndu–l să urce dealul pînă la copila mea. Și cum pupa ea, mititica, imaginea lui de pe ecranul televizorului în semn de mulțămire pentru jucăria de sub pernă…
Și cîte alte minuni ,cu zmei, nu–ți mai trec prin scăfîrlie cînd crapă pietrele de frig! Mai ales că așteaptă și copilul din tine să–i aducă admirabilul Moș măcar ceva, ceva, un “te miri ce”, o desagă ,ei las’să fie și–o punguliță simbolică, cît palma de mare, asemănătoare “Punguței cu doi bani”, da una cu speranțe, dintr–acelea care să te mențină pe val un an întreg. Că taaaaare–i greu să înoți împotriva curentului…cu atît mai mult să te miști în contrasensul unei avalanșe de zăpadă.
Lumea așteaptă sărbătoarea Nașterii Domnului “pe nou”, adică înaintea Anului–Nou. E normal să fie așa. Cu atît mai mult că și la Chișinău s–au aprins beculețele pe brăduleți, în ciuda faptului că Moș Gerilă, cel cu căciula “ușankă”, ne dă șiret tîrcoale și îl îngesuie pe Moș Crăciun tot mai spre Prut, spre Prut, spre Prut…( Vă mai amintiți cîntecul prin care îl rugam pe Moș Gerilă să ni–l aducă înapoi pe Moș Crăciun?) Aici m–a fulgerat o’ntrebare : oare se poate crea un diminutiv și pentru Moș Gerilă?! Cum ar suna această dezmierdare pre limba noastră moldo–română? Moș Gericel? Gerilică? Nu, nu sună bine și nici nu prevestește nimic bun. Mai bine las’ să rămînă Gerilă. Forma nu–i schimbă conținutul. Să–l lăsăm în plata domnului cu gerul lui, cu “ morozul “ lui , cu tot! Așa zic și ăștia care–o fac “pe deștepții”, adică năpîrliții de studenți, profesorii de tot felul și altă lume “învățată”, gen medici, ziariști (că cei din urmă atîta știu :să scrie și să citescă), plus ceilalți care mai pun (încă) preț pe demnitate …Că celora cu dorul de “Alexandrucelbunschii selsovet” în inimă noțiunea de demnitate le e tot atît de aproape cum îi e lui Alexandru cel Bun selsovetul…(selsovet–soviet sătesc, un fel de primărie pe timpurile sovieticilor)
Da sondajul sociologic realizat recent de Institutului de Politici Publice (IPP) și dat publicității la 12 decembrie,ne demonstrează că moldovenii, mai bine–zis o bună parte din ei, nuuuuu vor sa trăiască fară Gerilă. Că biiiiiiiiine era cu el. Și mai crede lumea că de acolo, din Siberia lui Mos Gerilă, pornesc spre noi rîurile cu lapte și miere, cocktailurile siberiene, cîinișorii cu colaci în coadă, colțunașii cu lip’ în bot, precum și alte bunătățuri… exotice. Toate pe degeaba și toate din nețărmurita dragoste fraternă ori poate paternă, da–i tot un drac, adică–i tot pe–acolo….
Ei, dar văd că nu–mi prea iese colindatul și că sunt în pană la capitotlul Romantism. Iarna asta seacă, fără fulgi, care mi–a înghețat iluziile chiar în fașă e de vină probabil. Ea îmi încearcă răbdarea și rezistența cu frigul nemernic, cu evenimente și mai nemernice demne de pana ( ori tasta) postmoderniștilor “violenți” de azi. Și cînd te vei sfîrși o dată că de–abia a început, Iarno?! Mai e, mai e mult. Asta ne–au dovedit–o rezultatele sondajului opiniei publice pe care le–am înghițit cu tot cu nodul din ghît. Aceștia suntem noi, acesta e rezultatul.
Guvernanții sunt cap de listă în topul personalităților marcante ale vieții politice de la noi. Populari și cu vot de nețărmurită încredere. Dacă–i mai arată tot așa “pe televizor”: frumoși, plini vervă, munciți, tăind frumușel nu frunze la cîini, da panglicile la deschiderea magazinelor, grădinițelor, școlilor reparate pe banii fondurilor străine de investiții, împărțind cadouri de parcă–ar fi luate de la taica din beci (ori din sacul lor de Moș Gerilă) și făcînd multe alte scamatorii, nici concursuri de frumusețe n–ar mai trebui organizate în Republica Moldova. Ar da faliment toate. Ce ni–s top–modelele pe lîngă un președinte de parlament?!…
Ei bine, cu toate că nu–i chiar bine, da stau si mă gîndesc și io, ca Ion Creangă, ce vremuri și ce oameni…” Era mai bine înainte… Ca în bancul cu ”Da de ce? Că românii, că moșierii, că ne asupreau, etc…Păi da, da tot mai bine era înainte…că eram tineri.” Acu eu, ca o “bătrînică “ ce sînt , îmi aduc aminte cum era. Era în tot felul. Unii aveau acces la foile de odihnă în țările lagărului socialist, da alții–nu. Unii puteau ocupa anumite posturi, grație originii etnice ” elitiste”, da alții–nu. Unii puteau să–și permită pătlăgele în dricul iernii, da alții–nu. De la magazin, părinții mei profesori îmi cumpărau bomboane “Dubok”, nu “Ciudo”. Tin aici să explic generației fragede că “dubok”, adică pre limba moldovnească “Stejărel”, erau caramelele de 18 copeici suta, cu umpliutură de magiun, da “Ciudo” la care mă uitam cu poftă și ciudă – pre limba moldovnească ar fi trebuit să fie un fel de “Minune” ori “Minunăție” mare– erau bomboane de ciocolată de 6 ruble kilogramul. Ultimele erau cumpărate în familia noastră doar la mari sărbători. Portocale tot mai mai mult pe la Anul–Nou vedeam. Nu zic ba, poate cei de la Chișinău le vedeau, ba chiar și le mîncau mai des. Și vreau să–i întreb aici pe băștinași, adică pe moldovenii din provincie, cei care se fac munte și punte să treacă cu viața în capitală ori, de nu , măcar odraslele să și le vadă oploșite pe–aci: credeți că ați fi avut o atare șansă pe timpurile deplînse azi de domniile voastre cu lacrimi de crocodil?! O ceapă degerată în gerul acesta ați fi avut să vedeți, da nu Chișinăul…Că vizele de reședință în Chișinău, ba și în alte centre “raionale”, nu se dădeau așa, la tot băștinașu’. Dar dacă ziceți ca bine a fost, mă rog. Mie, însă, mi–i așa de bine (încă) fără pionerie, adunări cu de–a sila, inrări în partid, că altfel nu–ți mai aperi doctoratul și nu–ți mai faci o carieră,etc.,etc., etc …
Vorba cîntecului: “ O, libertate, sfîntă libertate”…că cine–a simțit–o , a trăit–o așa, cu toate plusurile și minusurile ei, nu știu dacă se va putea dezice de libertatea spuritului, de simțul demnității, de mîndria apartenenței la un neam.Sper și vreau să cred că nu.
Acum, înainte de sărbători, dragul meu Moș Crăciunel, te rog eu , un om mare cu suflet de copil, nu pleca, mai rezistă, poate se mai trezește lumea, poate se duce Moș Gerilă tot peste Nistru, peste Nistru, peste Nistru…Ori poate–l strîmtorezi chiar tu?…Iaca nu știu, Moș Crăciunii pot manipula subconștientul ori doar televiziunea și alte medii o pot face. Poate te lansezi și tu într–o campanie, dacă nu de manipulare, măcar în una de spus povești frumoase cu Ilene Cosînzene și Feți–Frumoși care ne scapă de balaur?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!