Poate ca cei ce bat bulevardul ce leaga Piata Universitatii de Piata Unirii sa fi remarcat in aceste luni de vara, doi batranei ce merg parca goniti de o frica nestiuta, fara sa stie nici ei unde, mana in mana,femeia cu ochii in lacrimi, barbatul purtand o masca de tifon ascunzant privirilor trecatorilor imaginea ingrozitoare a unui chip fara nas lasand in loc o gaura vie ale carei margini avanseaza flamande spre orbite. Nu incerc sa fac metafore din suferita umana, vreau doar sa strig, acum, in gura mare, tacerea plina de lacrimi a acestor oameni, tandretea lor tinandu-se de mana, plimbarea aceasta ca un mic rasfat, pe aceeasi bucata de bulevard, pe care ne taram si noi asa zisele suferinte, nemultumiri si dureri, galagiosi sau tacuti, incruntati sau spunand bancuri, injurand sau facandu-ne cruce. Oameni buni, opriti-va o clipa si priviti-i, nu va feriti din calea lor, apaludati-i tacut, pe acesti campioni ai suferintei, si puneti-le fiecare o mana imaginara pe umar, ca o aripa ocrotitoare.