e penurie de raze domnilor și doamnelor
și mai e penurie de bătăi de inimă
de parcă toate ceasornicele lumii
s-au decis să se urnească
numai câte o dată la cinci secunde
a trecut ceva vreme de când
nu se mai întâmplă câte un răsărit pe fiecare stradă
și sunetele scrâșnesc între dinți
stârnite de vântul câte unui orgoliu
mai cu ochi și cu sprâncene

prin intersecții traficul ideilor devine
din ce în ce mai intens
unele dintre ele au câte o aripă îndoită
de prea multe coliziuni și ce surpriză
adevărul umblă tot cu capul spart
semafoarele funcționează la foc continuu
dar asta nu-nseamnă că unele cuvinte
nu se încumetă să treacă pe roșu
pentru un plus de adrenalină și-atunci
nu se mai știe pe cine îl țin frânele mai bine

versurile au căpătat gust de struguri necopți
și asta nu din postura vulpii desigur
deși ar fi mulți gata să demonstreze
un contrar absolut
pocnesc pe limbă mici artificii multicolore
iar fumul începe să iasă încet încet
pe nas sau pe urechi
uneori mi-e dor de-aroma de tămâioasă adevărată
turnată-n pocale de aur greu dar se face prea târziu
și viile se-închid una câte una

până când în locul nostru nu mai rămâne decât
un spațiu gol
dar cine să-l observe?