ziua de ieri a-nceput discret
întinzându-se-alene,
disperată că iar va trebui să-și piardă timpul
așteptând să-i cadă netul
într-o miercuri.
da, a fost ziua cea mai lungă
ascunzând în labirint, ca un șarpe victima,
soarele rămas să dea autografe pe minutele rămase
pentru ca mai apoi, obținând derogare,
să sară-ntr-un picior bătând fericită din palme
și strigând fericită printre cârlionți: carpe diem, carpe diem
dar asta se-ntâmpla dimineața la micul dejun
când cireșele de la urechi erau încă pline de rouă
iar ielele nu-ncepuseră curățenia cea mare
azvârlindu-și cercurile, inelele și blestemele
pentru a face loc minutelor rămase-n stoc
ca marfă greu vandabilă.
da, știu, o să-ncerci să mă convingi
că o tabără de creație o să facă toate zilele la fel
iar eu îți spun că nici mâine și nici poimâine
n-au fost să fie la fel ca cea de ieri,
că numai ea e juruită solstițiului
mireasă cu cosițe de spice și voal cât tot albastrul
da, ora cinci a venit, omul negru n-a sosit
și din păcate degeaba m-am grăbit s-ajung la-ntâlnire
plutea deja pe deasupra ceștilor de ceai
împărțind demonstranților manifeste și prăjiturele
într-o zbatere nostalgică de secunde risipite
și a venit seara, cu aromă de pastile luate-n grabă
și iaurt scos din frigider să dospească-n voie
cina noastră cea de toate zilele
ca un episod pilot de telenovelă
uitat pe scaunul de plastic al metropolitanului
și ești cu ochii pe ceas, nevrotică
argăsind pielea orelor rămase cu un step discret,
decretând plină de emfază:
soarele ăsta-i dependent de baia de mulțime
ca un candidat în plină campanie
numai că, el nu e dependent, el este generos
iar asta nu se-ntâmplă decât odată-n an.
abia târziu în noapte, am aflat că ea ziua de ieri
se dorea o zi normală, sufocată de un buchet imens de flori de câmp
adăstând guralivă printre celelalte zile copile
numai că soarta unei regine, este de a trece, rece și maiestuoasă
printre toate orele de la curtea bătrânului avar, timpul
ignorând ispitirea surdă a anonimatului…
și am fost solstițiu…nenuntit,
iar rostul meu în lume
este de a arăta
cât de lungă este suferința unei zile…