poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2196 .



Politicile anticorupție din educație – posibil titlu al temei de cercetare
personale [ ]
invitație la discuție onestă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ovidiumus ]

2010-01-10  |     | 



I.Analiză teoretică a fenomenelor de corupție din învățământ

Pornim această discuție cu o analiză a semnificației corupției în sistemul de învățământ, dar, sistem care este aliniat, sau ar trebui să fie, concepției și misiunii generale de educație, educare.
Prima întrebare, pornind de la definiția corupției stă în chiar rădăcina cuvântului, con-rumpere, care înseamnă ruptură, discontinuitate completă, dar în combinație sau participare cu alții. (The Concise Oxford Dictionary of English Etymology).
În dicționarul juridic online, corupția este “stare de abatere de la normalitate, de la datorie; înseamnă folosirea abuzivă de către o persoană a funcției de intermediar sau de decizie pe care o indeplinește, pentru a-i acorda celui care corupe sau comunității de interese pe care acesta o reprezintă, un avantaj economic sau administrativ, in schimbul unei sume de bani, a unor cadouri, a unor deplasări, excursii, concedii sau distracții sau a primirii unor proprietăți.”
Corupția administrativă înseamnă: “folosirea de către o persoană a funcției sau poziției sale publice pentru a evita îndeplinirea unor norme, baremuri sau proceduri legale, la obținerea în folosul ei a unor avantaje materiale sau funcții profesionale ori administrative. Corupția administrativă se referă și la mita platită în schimbul câștigării unor licențe, ușurării procedurilor vamale, câștigării contractelor de achiziții publice , sau pentru acordarea priorității la prestarea unei întregi varietăți de alte servicii guvernamentale. La rădăcina acestui tip de corupție stă puterea pe care o au aceste persoane publice de a acorda scutiri preferențiale , de a stabili ordinea priorităților în furnizarea serviciilor publice, sau de a aplica în mod discriminatoriu norme și alte reglementări.”

Probleme care apar în România atunci când ne ocupăm de fenomenele de corupție din educație – riscuri datorate specificului mass media

Goana după spectaculos și “subiecte de presă”, dar și lașitatea, comoditatea, slaba pregătire a jurnaliștilor, interesul strict de afaceri sau de poziționare, de multe ori de înțeles, a încrengăturii în care se află agenții media de toate tipurile, fac ca o problemă bine definită, ușor de înțeles, un document de analiză sau de politici bine întocmit, ori, o cercetare pe tema corupției din educație bine finalizată, să poată fi folosită împotriva personalului, decidenților, managerilor de toate nivelele, și să facă mai mult rău decât bine unei categorii vulnerabile – profesorii. Categorie care nu are cum replica cu aceleași arme pe care le folosește presa, deoarece este “un personaj colectiv”, și, mai apoi, oamenii din sistem, ca indivizi sociali, sunt bine crescuți, în medie, și nu dispun de bani, influență și capacitatea de represiune sau de răspuns simetric de care dispun alte persoane sau instituții. De aceea, atragem atenția asupra riscurilor de a scădea în continuare statutul social și recompensa simbolică de respect civic și de onorabilitate, și așa știrbite, reduse și distorsionate în ultimii ani. Veți întreba poate pe ce ne bazăm în această afirmație, neexistând decât abordări parțiale și adiacente a percepției de sine a profesionistului din educație – o lacună care trebuie urgent compensată, și un capitol care să însoțească în mod obligatoriu orice studiu privind corupția din sectorul educațional sau din subsistemul învățământ. Referiri multiple, în decursul activității de formator pe care a întreprins-o autorul de-a lungul anilor, precum și discursul standard al profesorilor, directorilor sau inspectorilor școlari, în cadrul interviurilor și cercetărilor, conduc la această afirmație. Din păcate, profesorul are de rezistat la multe presiuni, sau chiar dileme existențiale: să fac ce spune directorul, sau nu, să fac ce mă roagă colegul X, sau nu, să iau...punga de cafea sau ...vițelul din portbagaj...sau nu. Iar, de multe ori, chiar ar avea nevoie, pentru el sau familia lui, de acestea. Mai ales că, rezistând, rămâne tot sărac, cu costumul uzat și...cu eticheta de om “cu care nu se poate discuta”. Iar sfidarea și disprețul față de cei săraci, automat declasați, indiferent de alte criterii, sfidare provenind din “cultura de familie” în care au fost crescuți mulți copii de bani gata face ca umilința, umilirea și desperarea unora dintre profesori sa se transforme în “porție zilnică de nefericire”.
Convingerea noastră este că educația rămâne unul dintre sectoarele care au rezistat mai mult și mai bine fenomenelor de corupție decât alte subsisteme ale serviciilor publice. În același timp, fenomenele de corupție difuzeaza dintr-un sector in altul, și analiza fenomenelor trebuie să țină seama de context. Dacă legalitatea și normalitatea juridică și administrativă sunt unice, abaterile, deviațiile și distorsiunile sunt multiple și cu specificitate pentru fiecare caz.
Pentru a introduce o ordine în analiză, vom realiza o listă a tuturor segmentelor sistemului de învățământ care pot fi afectate de corupție, ordinea listării neînsemnând nicidecum intensitate sau frecvență de apariție, ori severitate a impactului. Multe dintre ipoteze se bazează pe informații indirecte sau presupuneri ale autorului, nefiind în niciun caz afirmații probate. De aceea, încă din etapa preliminară a studiului, ne propunem o serie de focus-grupuri cu subiecți din diferite categorii socio-profesionale, din sistemul de învățământ sau din afara acestuia, pentru completarea tabloului temelor sau ipotezelor de testat ulterior.
1.Sume ilegal percepute la admiterea sau înscrierea copiilor în școală sau grădiniță, sau la înscrierea în anumite clase, procedură care, legal, este gratuită și nu necesită examene sau alte tipuri de evaluări. Este știut din cunoașterea comună, iar studiile de marketing educațional arată mai precis acest lucru, că există școli și grădinițe preferate de părinți, pentru care există concurență. Este, iarăși știut, dar nu este evaluat fenomenul măcar la nivelul exprimărilor subiective, că o funcție de director este preferată în acest tip de școli, indiferent de faptul că persoana respecivă a contribuit cu ceva sau nu la creșterea instituțională și la succesul școlii. Este “o jucărie frumoasă”, care, în contextul numirii cu delegație a directorilor de școală, este dată ca recompensă, pe criterii netransparente – este necesară doar numirea din partea inspectorului școlar general. De multe ori, acest tip de favoruri capătă aspecte rafinate, banii sau bunurile neintervenind explicit – serviciul se plătește prin alt serviciu, sau prin tezaurizarea, de regulă pe termen scurt, a “bunăvoinței” câștigate – de fapt, a utilizării potențiale a altei rețele sociale sau decizionale, posibil sediu sau sursă a corupției, sau, în cel mai bun caz, generatoare de servicii acceptabile, la care directorul, profesorul sau decidentul nu ar fi avut altminteri acces. Un exemplu banal poate fi generarea unor relații foarte bune cu o instituție, partid, sau organizație, care, în afara deciziei favorabile solicitate, ar fi fost indiferente sau ostile. Filosofia “do ut des” poate funcționa și în afara solicitării exprese – dau, decid, fac, pentru a putea beneficia pe viitor de servicii. Este filosofia “te servesc, mă servești”, sau, cum circulă în folclor….legea lui …Ohm: ești om cu mine, sunt om cu tine.
2.Cazul extrem este “scoaterea la licitație” a locurilor din școli și grădinițe, și oferite celui care dă mai mult. Aceste fenomene există, lumea știe de ele, produc venituri de multe ori semnificative dar nu sunt recunoscute și nici sancționate. De regulă, cei care practică aceste metode au “spatele asigurat” la instanțe superioare – inspectoratul școlar, minister, primărie, partide politice etc. Existența protecției poate fi reală sau doar propagata, "zvonită", fiind uneori “mimetism”, ca în cazul insectelor – un individ fără “pile” acreditează ideea că le-ar avea.
3.Note bune sau examene trecute prin dare de mită, profesorilor, examinatorilor, directorilor sau altor oficiali ierarhici sau din sisteme de influență a deciziei financiare – consiliul local, primarie. Cazul extrem este atunci când prețul este deja cunoscut, iar candidații sau elevii cunosc aceasta și se conformează, fără a li se cere să plătească. De multe ori, și acest aspect este mult mai rafinat, existând o serie de interpuși –“ lanțul slăbiciunilor”.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!