agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1967 .



Îmi scrii o scrisoare?
personale [ ]
Colecţia: Poezii pentru copii

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [aleena ]

2010-03-18  |     | 



Până să îi trimită bunica un prieten din cer, copilul se și apucă să îi scrie acestuia o scrisoare:

“Bună ziua...” începu el, neștiind cum să i se adreseze.

- Bună ziua! se auzi un răspuns din umbra foii.
- Îmi scrii o scrisoare?
- Da, îți scriu o scrisoare, fiindcă nici măcar nu știu cum arăți.
Prietenul răspunse tăcând.
- Știi ce o să-ți scriu cu niște litere mari cât ceapa?
- Știu. Că vrei să vin mai repede. Te cunosc, Mic. Aș zice că te cunosc dintotdeauna.
- Bine, dar să nu mă înveți nimic, da? Să nu vii, dacă vrei să mă înveți ceva.
- Nu, Mic. O să-mi țin gura, o să vezi...
Bine, atunci îți scriu mai departe, să primești și tu un plic verde, continuă copilul, dar deja i se părea cam suspectă alegerea bunicii...

- Și... câți ani ai?
- Vârsta o s-o decizi tu, prietene! veni destul de iute răspunsul, ce avu darul să-i umple inima cu o bucurie caldă.
- Ai sufletul moale! fu el recunoscător bătrânei din gând. Trebuie că mult te-a căutat mamaia, până să te trimită, mai adăugă; și transcrise pe hârtie doar cuvântul “prietene!”, cu semn de exclamare cu tot.
- Asta cam așa e... Cine trăiește printre sufletele din cer, nu prea le mai părăsește pentru câteva zile de viață pe pământ...

Mic se bosumflă.
- Dar, ce, noi nu suntem prieteni buni? întrebă el, nesigur, căutând să-și explice imensa singurătate...
- Sunteți buni, doar că nu vă spuneți tot. Acolo ființele sunt transparente una pentru cealaltă...
Băiatul se amărî, dar își reveni, după ce observă că asta lasă pete umede și albastre pe hârtie...
- Și eu aș putea să fiu transparent! se gândi.
- Firește, pentru că tu nu știi încă ce este aceea o minciună.

- Ba știu! Se indignă copilul. Cum să nu știu ceva?

Prietenul zâmbi.

Pieri apoi la intersecția a două gânduri un picuț obosite de atâta știință.











.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!