agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1900 .



Clișeu18: grădina
personale [ ]
găteală de primăvară

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Tyly ]

2010-03-26  |     | 



Azi am ieșit în grădina întreținătoarei, adică a mamei care ne alăptează cu bani, norme, bonuri și, din ce în ce mai rar sau deloc, cu sporuri, prime și al 13lea, pentru curățare...
Curățenia de primăvară.
La smuls buruieni. Pirul și pălămidele stăteau cu unghiile și cu palmele în gâtul soarelui pe care primăvara îl răsturnase din sân ca pe o pâine scoasă mai demult din țăst și lăsată să se răcorească sub un prosop țărănesc, din acela de borangic.
La săpatul florilor sădite astă-toamnă târziu. Peste iarnă, trandafirii multicolori au purtat căciuli de plastic ca nu cumva să răcească. Și, într-adevăr, nu s-au lipit de gripa bestială, deși au tremurat un pic de teama acesteia. Așa cum stăteau ei înfrățiți din toate părțile, teritoriile demarcate deveniseră prea rigide și, aproape motiv de dispută, așa că a trebuit să intervenim cu sape, cazmale și lopeți. Ca la răscoală. Motivul este lesne de înțeles. Ne apucasem a răscoli pământul acela al cărui piept încă înghețat se lăsa cu greu lovit, împuns, tăiat, strivit și călcat în picioare fără niciun fel de bun simț sau vreo remușcare. Dar el rezista precum eroul necunoscut.
La greblatul frunzelor pe care vânturile ce se perindaseră prin anotimpuri precum fiul risipitor le adunaseră ca pe niște dune deșertice, le împrăștiaseră ca pe niște confetti de staniol ruginit, le suflaseră ca-ntr-un balon de sticlă pentru amestecarea norocului la loto, le așternuseră ca pe o haină pentru prezentarea modei de sezon, pe un manechin de pe care nu-ți mai puteai desprinde privirile.
La tăiatul gardului viu, care numai viu nu mai era. Semăna cu un șir de mături de curte, din alea de nuielușe rigide, țepoase și crăcănate.
La dezrădăcinarea unui pui de nuc ce crescuse, ghinionist, într-un loc interzis.
Și, de ce nu, la o șuetă amețită de astenia de primăvară care părea a fi un fel de anestezie din moment ce nu mai știai de tine. Doar pomii, florile, iarba, doar ele mai înseamnau viață. Noi, livizi. De parcă toată iarna ne ținuse în frig, întuneric și singurătate. Iar acum, simțeam nevoia de iubire. De la soare, de la ierburi, de la păsări și animale.
De la oameni.

(26 martie 2010 )

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!