agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2682 .



Viața din culise
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2011-01-29  |     | 



Când am intrat prima oară în Mcdonald’s, în calitate de lucrător angajat, mi s-a făcut o prezentare generală a culiselor, după care o prezentare detaliată a secției de cartofi, secție la care urma să lucrez cinci zile. După a treia zi de lucru am început să visez cartofi free, așa am scris poezia „în vise lucrez peste program”. La stația aceea inițială am descoperit simțul politeții și a dispoziției bune în rândul colegilor, prin expresii standard mersi sau te rog, strecurate la fiecare cerere și ofertă de produse. Toți păreau să lucreze într-o veselie, captați de un entuziasm confortabil. Toată ziua mutam cartofi din frigider în câte 4 sau 6 cuve, cufundam cuvele în ulei încins, câte două, le scuturam după fiecare 30 de secunde, la activarea semnalului shake, lăsându-le să se scufunde înapoi în ulei pentru încă două minute jumate, apoi le ridicam, fixându-le într-o bară specială, deasupra uleiului, lăsându-le să se scurgă 10 secunde, și le răsturnam într-un recipient special, unde săram cartofii, îi amestecam, și-i porționam în ambalaje mari, mici sau medii, după comenzile casierilor. Primeam zilnic mii de te rog-uri și mii de mersi-uri de la casierii care îmi comandau cartofi. Din secția aceea foarte apropiată ochilor clientelei, mă uitam cu groază la tensiunea care se întâmplă în „bucătărie” și nu știam cum o să mă pot descurca cu un așa tempou și cu asemenea operații complexe. Adevărata căldură și prezență a echipei am simțit-o, realmente, în momentul în care am fost îndreptată în „bucătărie”, după stația „cartofi”.
Fiind chiar Mcdonald’s Centru, un bistro cu o arie de atracție incredibil de mare, era de așteptat ca și managerii să fie foarte exigenți și severi.
Când intrasem în sala de odihnă pentru lucrători, dotată cu dulapuri stilate, o masă rotundă și mai multe scaune confortabile, motivul era să semnez contractul pentru primele 2 luni. Era ora 9 și intrase un manager – domnul Anatol, pe care am început să-l detest în tăcere mai târziu. A întrebat fugitiv dacă Marcela a întârziat și azi, cu un zâmbet profetic, apoi i s-a adresat serios unui tânăr care se afla în stânga mea „Câte minute mai ai până intri în culise?”, „4, domnule”, „Și o să reușești să te bărbierești?”, „Nu, nu am nici lamă”, „Dar tu știi că regulamentul spune că la lucru se vine cu un aspect bărbierit?...” după care iese fără a pocni ușa. Tatiana, care era responsabilă de a completa contractul și a-mi explica în ce constă, ca apoi eu să semnez, a spus că 5 ani în urmă, când ea era crew initial, ca și mine acum, cel mai mult i-a plăcut de omul acesta, adică de domnul Anatol, deși, zicea ea „Uneori mă satură la culme!”. I-am și dat dreptate mai târziu.
Într-o zi, când mai aveam 5 minute de relaxare, până a-mi începe programul, domnul Anatol s-a apropiat de mine în sala de odihnă și m-a rugat să mă duc cu Stanislav la al doilea etaj, pentru a pregăti sala de o petrecere ce va avea loc la orele 9, promițându-mi 5 minute libere în plus, în cadrul programului. Stanislav observase în vorba mea o română coerentă, raportată la româna care se vorbea între lucrători și m-a întrebat dacă sunt cumva din România. Am negat. Mai târziu mi-a mărturisit că și el ar vrea să vorbească ca mine, dar nu poate, și că e bine să vorbești așa.
Am ieșit din cont propriu cu 5 minute înainte de a finisa programul. Mă grăbeam la lecții, să nu întârzii. Mă schimbasem deja în hainele mele, când domnul Anatol a spus să-mi pun uniforma la loc, ca apoi să vorbim. M-am dus și m-am schimbat cu o viteză cosmică, am țâșnit pe ușa vestiarului până la manager. M-a întrebat de ce am ieșit înainte de timp și de ce nu am anunțat. I-am spus „Chiar dumneavoastră mi-ați promis 5 minute libere din program, pe care așa și nu mi le-ați mai dat. Erau destui oameni la cartofi. Nu făceam nimic. În plus, mă grăbesc la lecții și nu era niciun manager prin zonă ca să anunț. Au trecut mai mult de 10 minute de când am voie în mod oficial să ies din culise”. Domnul Anatol a spus să nu mai ies fără voie și a intrat în biroul managerial. Eu am rămas lângă lista cu programul pentru ziua aceeea și lângă ceasul electronic care arăta cea mai corectă oră din lume și am început să plâng. Îmi dădeam seama că o să întârzii la lecții. În camera personal era multă lume, în vestiar multă lume. Nu vroiam să mă vadă cineva plângând, așa că mi-am sprijinit capul de peretele cu lista programului și alte anunțuri importante. Managerul care îmi făcuse interviu de angajare m-a observat și m-a rugat să intru în camera managerilor, deși pe ușă scrie că nu se permite a intra acolo. I-am spus că mă grăbesc și am ieșit fulger din bistro, după ce mi-am scos iar uniforma, fără să răspund la întrebări inutile din partea colegilor, fără să prezint geanta la securitate.
M-am dus la ora de informatică. Când am vrut să intru în auditoriu, profa de info a zis „ești liberă, Catiușa” și nu am insistat, deși m-a durut. Aș fi putut să mă închid în 230, cabinetul redacției, și să scriu ceva, dar nu eram în stare de nimic. M-am dus la „Berloga” și mi-am comandat o ciocolată fierbinte. Întotdeauna am știut că la „Berloga” se face cea mai bună ciocolată fierbinte. Mă gândeam să îmi dau demisia, dar știam că asta nu m-ar fi ajutat cu nimic. Când m-am dus a doua zi la Mcdonald's, domnul Anatol m-a întrebat dacă am întârziat la lecții.

noiembrie, 2008

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!