agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2177 .



Viața din culise
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2011-01-31  |     | 



Au urmat încercări de glume din partea domnului Anatol, unele chiar desprinse din umorul negru, cum, în una dintre ultimele zile în care lucram în Mcdonald’s Centru, mi-a spus că nu zâmbesc niciodată și că, dacă s-ar întoarce cu spatele la mine, se teme că o să-l înjunghii cu un cuțit, după care a râs cu voluptatea momentului, iar eu am rămas la fel de serioasă ca mai înainte, fără să prind ideea până la capăt.
Următoarea stație era grillul, la care, din motive stupide, am lucrat mai mult de 8 zile, când programul prevedea doar 5. Grillul este cea mai obositoare stație din bucătărie. După 5 zile normale de lucru, trainerul Vasile mi-a făcut OCL-ul, adică testul de performanță pe care îl dă fiecare angajat după studierea broșurii și în urma practicii la stație. Mi-a dat minus la câteva întrebări teoretice, care nu existau în broșură și pe care nu mi le-a explicat niciun trainer la prezentarea stației. Procentajul de 96 la sută era sub nivelul de trecere la stația următoare. A doua zi trebuia să fac reevaluarea OCL. Cristina, o domnișoară cu cosițe negre, era trainerul care trebuia să mă interogheze. În acea zi am descoperit cum se lucrează cu carnea expirată și că trebuia să refuz pur și simplu să lucrez cu așa carne, fiindcă, în aceeași zi, am mai descoperit și ce înseamnă arsuri la mâini. Feliile de carne erau strâns lipite între ele și trebuia să stau cu mâinile deasupra grillului, dezlipindu-le aproximativ 120 de secunde, când procesul normal de aranjare a cărniii pe grill ar trebui să fie de maximum 20 de secunde. Cristina mi-a reproșat că procesul de aranjare a cărnii pe grill și a scoaterii acesteia durează... aici am râs cu poftă. Ea, fiind șef de bucătărie în acel moment, trebuia să aibă grijă de cantitatea aprovizionării frigiderului mic cu felii de carne normală: să fie atâta, cât să nu expire în 2 ore, și, dacă expiră, să o arunce la waste fără discuții. Mi se părea ridicol de amuzant faptul că eu, care lucrasem 6 ore, singură, la grill, în zi de duminică, și care stăteam transpirată în fața ei, să port vreo responsabilitate pentru că bucățile de carne expirată nu se dezlipeau, o problemă ce făcea să dureze orice proces de grill, inclusiv pe cel de scoatere a cărnii. Eu, care eram cu mâinile arse ca la pompierii care lucrează fără mănuși, trebuia să explic derizoriul circumstanțelor asupra cărăra nu aveam nicio putere.
O altă întrebare la care mi s-a dat minus a fost schimbarea foilor de teflon. Am spus: foile de teflon se schimbă zilnic. În zile impare sunt de culoarea... și mă uit la culoarea foilor de azi, după care o întreb ce dată e azi. M-aș fi orientat, astfel încât, dacă zicea că e 30, aș fi știut că e zi pară și aș fi spus: în zile pare foile de teflon sunt fixate pe partea lor roșie, iar în cele impare, se fixează pe partea lor neagră. E simplu. Se schimbă dacă sunt tăiate accidental și pentru a prelungi viața grillului. Mi s-a pus minus aici, fiindcă n-am spus că se schimbă și atunci când se înalbesc la margini. Am cerut să mi se aducă imediat broșura și să mi se indice paragraful sau chiar fraza unde e indicată această informație. A spus bine, dar nu mi-a adus nimic. Înspre sfârșitul zilei am aflat de la un manager, care mi-a făcut încă o dată evaluarea OCL, că în broșură nu există așa informație. Acel manager mi-a dat 100 de procente și astfel am putut trece la următoarea stație de bucătărie: „Chifle”. Încă de pe timpul stației cartofi mai trăgeam și eu cu ochiul la haosul ordonat care se face la două aparate de caramelizare, cu care lucrează o singură persoană, deși acum mi se pare cea mai simplă stație din întregul bistro. În prima zi programată pentru această stație, când trebuia să mi se facă prezentarea, am rămas tot la grill, fiindcă era unica stație din bucătărie, la care puteam lucra și fiindcă se întâmplase să fie o zi aglomerată de duminică.
Ludmila era în acea zi trainer, adică șef de bucătărie. Stătea întotdeauna în stânga mea, lângă transferbin, pentru preluarea comenzii, ambalarea produselor și oferirea lor înspre stația „Service”, de unde erau servite clienților. Îmi plăcea calmitatea Ludmilei și felul ei uman de a fi. Uneori se uita în partea mea și, văzându-mă lucrând transpirată ore în șir, fără să cer nici măcar o pauză de cinci minute, care era permisă o dată la 2 ore, îmi spunea că îi amintesc de ea, cea de la începuturi, și cuvintele acestea m-au sensibilizat în aceeași măsură cum mi-au dat forță să rezist. Când mi-am terminat schimbul, era 10 seara, duminică, și era ultima zi de lucru în Mcdonald’s Centru. Urma să mă transfer la Mcdonald’s Râșcani, fiindu-mi mai aproape de casă. Înainte să plec, Ludmila mi-a spus că îi pare rău că mă duc și că i-ar fi plăcut să mă cunoască mai bine.
Înainte de a face transferul, am intrat în filiala de la Râșcani pentru a-mi afla programul de lucru. M-a întâmpinat un tânăr de 23 de ani foarte zâmbăreț și parcă fericit că mă transfer la ei. Era deja manager, deși avea un trup firav și o față naivă de copil. Pe ecuson scria Sergiu. Când am venit prima zi la lucru și Sergiu încerca să-mi prezinte organizarea bistroului, colegii lui își băteau joc de el că se bâlbâie în fața mea. În Mcdonald’s Râșcani am aflat că lucrătorii nu intră prin ușa din față, ci prin cea laterală, direct în culise. Apeși soneria, auzi vocea operatorului „Cine e?”, îți spui numele și ușa se deschide, însoțită de un zgomot specific, pe durata căruia trebuie să tragi de mâner. Doar din interiorul bistroului ușa poate fi deschisă manual. Absolut toată amplasarea artitectectonică a utilajului comercial era altfel decât în Centru, mai restrâns și mai neconfortabil. Ajunsesem la 7 dimineața, deși aveam program de la 8. Emoțiile începătorului, ca nu cumva să întârzii în prima zi de lucru într-un loc nou. M-am obișnuit să răspund tuturor identic la întrebarea de ce am hotărât să mă transfer, „mai aproape de casă”, le ziceam, apoi la întrebarea: cum îți place la noi și unde e mai bine? Încă nu știam cum să răspund, așa că fugeam.
Prima zi mi s-a părut insuportabilă. La jumătate la 8 s-a adunat tot schimbul de noapte în camera aia mică de personal, unde eram și eu. Erau foarte flămânzi, lucru de-nțeles, dar înfulecăturile lor sălbatice, când vorbeau și râdeau în același timp, mă făcea să mă simt ca peștele-n glod. Bucătăria era și ea strâmtă, nu corespundea standardelor de lucru ca dimensiune.
A doua zi trebuia să mă întâlnesc cu Silvia, să-mi dea niște bilete de concert, pe care să le transmit unor prieteni. Am stat cu ea la al doilea etaj de la Mcdonald’s Centru. Când m-am apropiat de tejghea să dau comanda, Doamna Elena, care era manager de instrucție la grupa în care fusesem și eu, m-a întrebat ce caut aici, de parcă aș fi intrat în culise. Am zis că am venit ca simplu client și vreau să comand ceva.
Când am ieșit din bistro, mergeam cu Silvia pe drumul diagonal de lângă catedrală, îi arătam mâinile mele arse, îi povesteam cât de dezgustător mi s-a părut Mcdonald’s Râșcani. Mi-a mărturisit că primul ei lucru era să încleie etichete la o fabrică de conserve. Asta m-a amuzat, dar mi-a dat și forță să rezist pe drumul meu. Apoi Silvia a scris o poezie, în care am nimerit și eu și mâinile mele arse și drumul de pe lângă catedrală.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!