poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2226 .



Timiditatea și metodele de depășire a ei, la copiii de vîrstă preșcolară
personale [ Jurnal ]
Teza de licență

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [byte23 ]

2011-06-04  |     | 



Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educație, în știință și tehnologie, în religie și aproape în orice aspect al vieții noastre. Pe de altă parte, schimbările domină, de la cele care privesc persoana și familia acesteia pînă la cele care se referă la supraviețuirea speciei umane.
A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare și de curaj care este în mare măsură legată de capacitatea persoanei de a se acomoda. Omul zilelor noastre are nevoe de culturalizare în interiorul propriei lui ființe, deoarece goliciunea interioară corespunde unei apatii exterioare, incapacitatea de a înțelege realitatea și de a avea comportamente adecvate.
Se întîmplă că o persoană dorește să facă ceva, știe cum so facă și cum să fie, dar nicidecum nu i se primește să se decidă. Un exemplu ar putea fi cum o persoană merge la distracții să danseze. Știe să danseze dar nicidecum nu poate să invite pe cineva, rămînînd de o parte și examinînduși părțile sale pozitive și negative.
Așa se întîmplă și cu un elev, care știe răspunsul, și dorește să impresioneze pe profesor, însă ceva îl încurcă să ridice mîna, i se usucă în gît, și renunță. El nu face nici o mișcare, deoarece se supune comenzii acelei lature care e de gardă, cei spune:’’ să nu ridice mîna pentru că va părea ridicol, nu e momentul potrivit, ai să faci să rîdă toți de tine etc’’.
Ca efect, timiditatea este un amestec de teamă, frică și reținere în fața necunoscutului. Timiditatea este alcătuită, în principal, din ezitarea de a intra în situații noi, din lipsă de încredere în sine, din reținerea de a prezenta altora imaginea sinelui și din temerea de sancțiuni (fie ele și simbolice) din partea celorlalți. Timidul este, vorbind la modul foarte general, un retras, un copil care evită contactele cu ceilalți, de vârsta lui sau de vârste mai mari, un închis în sine și o persoană care nu își dorește cu nici un chip să iasă în evidență prin ceva anume.
Mulți psihologi, psihiatri și sociologi au încercat să explice natura timidității. La întrebarea de ce suntem timizi, diferiți specialiști au răspuns diferit:
Cercetătorii personalității sunt convinși, că timiditatea este transmisă ereditar, așa cum capacitățile mentale sau înălțimea.
Bihevioriștii consideră, că timizilor nu le ajung abilități sociale, care lear ajuta să comunice cu ceilalți.
Psihanaliștii spun, că timiditatea nu este alt ceva decît, un simptom, expresiv pe un nivel conștient ca răspuns la contradicțiile mentale a inconștientului.
Sociologii și unii psihologi pentru copii, consideră că timiditatea trebue analizată în aspectele și atitudinile sociale: ‚’’ne rușinăm cînd ajunge vorba despre respectarea regulilor sociale’’.
Psihologii sociali sunt de părerea că timiditatea apare atunci cînd persoana își spune: ‚‚eu sunt timid, eu sunt timit pentru că așa mă consider eu, și cei din jur’’ .
Desigur toate aceste 5 exemple nu sunt toate care pot fi. Spre exemplu un cercetător a expus o teorie care explică timiditatea ca răspuns la insuficiență a resurselor materiale. Toate aceste lămuriri a apariției timidității nu pot fi unicile, așa cum nu putem da un răspuns individual la întrebarea, de ce suntem timizi.
În lucrarea ‚’’Timiditatea și metodele de depășire a ei, la copiii de vîrstă preșcolară’’ am urmărit să verific (demonstrez) dacă timidititatea copiilor are vre-o legătură cu adaptarea socială a părinților. Eșantionul cercetat, reprezintat de 86 de copii cu, vîrstă preșcolară din mun. Chișinău, și părinții acestora sau persoanele care îi înlocuiesc pe aceștea.
Obiectivele investigației au fost identificarea timidității la copiii de vîrstă preșcolară, de a determina gradul de adaptare a părinților, compararea datelor obținute de la părinți cu timiditatea copiilor.
În urma analizei datelor obținute am constatat că timiditatea copiilor de vîrstă preșcolară este direct și invers proporțională cu stabilitatea neuro-psihică, capacitatea de comunicare și inițierea contactelor sociale a părinților acestora. De asemenea norativele morale a părinților sunt direct și invers proporționale cu încrederea în sine, curaj social și inițierea contactelor sociale. Conform acestor rezultate, putem confirma faptul că timiditatea copiilor are o legătură strînsă cu adaptarea socială a părinților.
Întîlnim acest fenomen deoarece părinții sunt cei mai apropiați de copii, cei care îi ajută să se dezvolte și mai sunt cei, pe care copii îi eimită, dorind să semene cu ei în tot ce fac aceștea și în tot cum sunt. Vîrsta preșcolară a fost multă vreme considerată o etapă neimportantă din punct de vedere al achizțiilor psihologice, un interval de timp în care copiii nu fac nimic altceva decît să se joace. De fapt chiar jocul are o importanță crucială. Prin joc copiii își dezvoltă abilitățile cognitive și învață noi modalități de interacțiune socială. Astfel etapa preșcolară este una a schimbărilor, semnificative nu doar fizice, ci și mentale și emoționale. Cred că toți părinții sunt de acord cu povestea celor trei purceluși, și consider că fiecare părinte ar dori să depună efortul posibil pentru a stabili o temelie sigură.
Ca recomandări propun:
1. Ca copiii să se simtă în siguranță, este nevoe ca mamele să satisfacă trebuințele emoționale, trebuințele de intimitate și contact corporal. Și desigur trebuințele fizice.
2. Vorbiți cît mai mult cu copilul, chiar dacă acesta nu vă înțelege. Permiteții copilului liber să expună, pe el însuși și gîndurile sale, atît pozitiv cît și negativ. Implicați copilul în comunicare, însă nu cu forța. Ajutațil să vorbească direct despre emoțiile sale: ’’sunt fericit’’ ‚’’sunt trist’’.
3. Oferiți o iubire necondiționată. Ajutațil să primească eșecurile, și să poată face concluzii asupra lor, fără al învinui.
4. Disciplina să meargă mînă în mînă cu iubirea și înțelegerea. Discutați în preună cu copilul ce este bine și ce este rău. Unii părinți sunt de părere că copii se comportă nepotrivit atunci cînd ‚’’ei se comportă ca copiii’’ ; acest argument este confuz și eronat.
5. Disciplina și educarea copilului nu trebue să fie organizată în public. Învățînd copilul disciplină, în primul rînd trebue să respectați demnitatea acestuia.
6. Atîrnațivă față de copilul vostru, ca cu o personalitate în parte, și nu ca o continuitate a voastră sau propietate.
7. Învățați copilul să fie tolerant. Prin propriul exemplu, învățațil să fie indulgent.
8. Nu atîrnați copilului etaloanae. Majoritatea părinților cunosc, că în convorbirea cu copilul, e mai bine să evite astfel de afirmații ca :’’neîndemînatic’’, ’’prost’’.
9. Încrederea părintelui față de copil, favorizează dezvoltarea la acesta încrederea în sine și a celor din jur.
10. Oferiți copilului destulă atenție. Copiii la această vîrstă trăesc într-un continuu prezet.

Bibliografie recomandată:
1. ALLPORT, G.W. Structura și dezvoltarea personalității. București: EDP, 1981. 580 p.
2. ILUÞ, P. Valori, atitudini și comportamente sociale. Iași: Polirom, 2004. 455 p.
3. ȘERBÃNESCU, B. Valorile naționale și educația. București, 2000. 240 p.
4. ZIMBARDO, P. G. ; RADL, S. L. The Shy Child. New York: McGraw-Hill, 1981. 288 p.
5. ZIMBARDO, P . G. Shyness: What It Is, What To Do About It. Reading, MA: Addison Wesley Publishing Co, 1997. 148 p.
1. ВОЛКОВ, Б. С. ; ВОЛКОВА, Н. В. Детская психология: от рождения до школы. Питер: СПб, 2009. 240 с.
2. СУХОМЛИНСКИЙ В. А. Сердце отдаю детям. Киев: Радянська школа, 1974. 288 c.
3. ШИШОВА, Т. Застенчивый невидимка. Москва: Искатель, 1997. 92 с.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!