Cine sunt eu? O româncă și încă mă mândresc cu asta. Îmi pare rău că pe 14 iulie am fost ocupată și doar în gând am spus "la mulți ani !", aici n-am mai îndrăznit ca acum doi ani.

Ce se întâmplă în ultima vreme e penibil. Mi s-a acrit când văd că zi de zi vă călcați în picioare sufletele.

Dar să revin, de ce pâine și borș? Simplu. Nu pot mânca decât pâine de casă. Drept care am luat-o pe urmele bunicii și mamei mele și pe o căldură toridă, din făină curată fac pâine din două în două zile. Astăzi am făcut și borș, din tărâțe, mălai, apă, huști, leuștean și frunze de vișin. În două trei zile se acreste și poate fi folosit.

Și am să iau o pâine albă, caldă, pufoasă și o sticlă cu borș rece de la frigider, și am să vin la voi să vă cinstesc. Când? Mai vedem, mă mai gândesc. Rodul muncii mele în față ochilor voștri. Și să vedeți ce înseamnă pâine adevărată. Și să vă îmbat cu borș proaspăt, să vă "indulcesc" sufletele înăcrite de atâta răutate.

Mă voi întoarce apoi din nou în umbră. Așa e la modă! Mereu la pândă!