uf niarne de-aș putea adormi
împreună cu visele într-o crisalidă de
fluture amestecându-mi iluziile cu setea
de viață pe care s-o beau dimineața ca pe
umezeala binefăcătoare ce spală petală cu
petală miracolul luminii să-i curg prin vămile
deschise ale tainelor ca izvorul ce își prăvale
pe neașteptate printre stânci rumoarea din
sufletul adâncului mi-aș aminti că sunt aievea
sămânță-n arătura pământului și poate aș mai
lega rod precum un pom dar simt ca-ș mai dăinui
prin vârstele anilor doar metamorfozată în pupa
destinului întruchipare ce-o iau de la capăt
cu chipul înveșmântat în calde melancolii hrănite
cu freamătul răstignit pe înălțimile acoperite de
zile mai calde peste care privirile mi se întind ca un
orizont în care tot ce caut găsesc cu zboru-mi
de fluture îmbrățișând vântul să descopăr o altă
geografie a răsăritului iar în tăcere când mă
așez peste o floare să știu că mi-am împlinit
visul


8 martie 2012