observi cum o lumină albăstrie
se-nalță deasupra creștetului omului sărman?
m-a întrebat cerșetoarea
pe când mă aflam la jumătatea drumului
dintre biserica rusă și biblioteca națională a româniei
interpelat de o femeie între două vârste cu părul de viespe
care neputând să-și învingă vremurile pe care le-a trăit
în lipsă de altceva îl cunoscuse pe părintele stăniloae
detestat de toți ai lui cu mici excepții patriarhale
cu atâta forță a mașinii pneumatice alimentând ura
unui neam întreg cât să dărâme zidurile babilonului
din care mai rămân câteva firimituri divine
pentru papornițele oltenești și poșeta englezească
în care când se face mai cald se zăresc niște boftori
cu unul- două numere mai mari
cât să-i poarte cu șosete din lână merinos
pentru atunci când oasele albe ale bucureștiului
vor troieni cu bairamuri balcanice
în mod special pentru neiubiți
mai trebuie să spun despre cerșetoarea
cunoscută de mine într-o zi de sâmbătă pe-înserat
faptul că ea nu cerșește mai întâi îți spune o poveste
cum l-a cunoscut ea pe părintele stăniloae
singurul teolog din univers care se naște
o dată la șapte sute de ani mai mare ca iorga
care-l întrecea pe herodot bunule ortodox
mare să-ți fie inima și nu judeca
o vor face alții când drumul acesta infinitezimal
dintre mine și bănuțul văduvei
nu va mai exista și pentru marele savant nakamura
despre care filosoful gabriel liiceanu
spunea că era singurul japonez în viață
capabil să interpreteze douăzeci de mii de kanji
cu toate acestea insuficiente pentru convertirea
întregului arhipelag nipon sinucigaș
pentru că aceasta este religia samurailor
știți mai spunea liiceanu
eu nu am citit shogun
însă pe atunci țara mea
nu se afla în estul sălbatic