agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 841 .



Andrei Pleșu - scriitor, filosof, jurnalist, eseist, critic de artă
personale [ ]
Ciclul "Oameni pe care i-am cunoscut"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Verolerner ]

2014-08-13  |     | 



Nu e ușor să scrii despre o personalitate cum e cea a lui Andrei Pleșu: nu numai că e o figură publică activă, dar este cunoscut de toți cei care-l urmăresc pe blogul lui săptămânal din "Adevărul", sau din articolele scrise pentru Dilema Veche și din multele reviste în care apare. Lumea îl cunoaște și din numeroasele manifestări culturale în care e prezent. Emisiunile TV cu dialogurile dintre Pleșu și Liiceanu au avut o mare audiență, mulți (printre care și eu) ar fi dorit ca ele să continue!

N-aș copia aici toate informațiile legate de biografia lui, ele sunt ușor de găsit pe Internet. Și cum în august e ziua lui, iar anul acesta împlinește o vârstă, zic eu, norocoasă -formată din ciferele cele mai căutate la jocul de table- iată o bună ocazie pentru a-i dedica amintirile și gândurile mele despre el.

L-am cunoscut cu mulți ani în urmă, când era coleg cu mama la Institutul de Istoria Artei. Mi-aduc aminte că mama a venit o dată acasă și a spus cu încântare: "în fine au angajat un băiat tânăr și foarte talentat". Mama, deși își aprecia colegii de Institut printre care Ion Frunzetti, Radu Bogdan, Barbu Brezianu și pe directorul institutului, acad. George Oprescu, nu era omul care să laude cu voce tare, așa că am înțeles că era vorba de un coleg "mai special". Și, cum mama avea acces la casa de creație de la Bran, am avut bucuria să-l întâlnesc pe Andrei Pleșu într-o vară, când el era acolo cu soția și cu băiețelul lor, Matei.

Trebuie să spun că șarmul și umorul lui Andrei erau cuceritoare, pe de o parte, pe de alta, nu știu de ce, poate pentru că avea același tip de umor cu fratele meu Toma, l-am simțit imediat "de-al familiei". Mi-aduc aminte de vizitele la târgul din Bran. El îl ducea pe puști în cârcă și comentariile lui legate de produsele artizanale erau de un haz nebun. Încerca toate fluierele făcute din păsărele de ceramică, avea câte un epitet pentru fiecare sunet în parte, iar puștiul era încântat.

Ne-am împrietenit și, într-o zi, ne-a invitat -pe mine și pe soț- la el acasă. N-o să uit niciodată acea vizită. Catrinel pregătise niște ouă făcute după o rețeta mai specială, care nouă ne-au plăcut, dar Andrei nu părea impresionat, el spunea că ouăle trebuie consumate simple, că să simți gustul lor natural, lăsat de Dumnezeu. Și Catrinel care făcuse atâta efort pentru niște ouă "gourmet"...

Am fost, tot în acea perioadă, la o prezentare a lui in domeniul artei. Atunci de fapt l-am cunoscut ca intelectual. L-am urmărit cu răsuflarea tăiată și, ulterior, am început să-i citesc toate cronicile. Mama avea un cu totul alt stil, scria texte foarte serioase, bine documentate, cu idei profunde și inteligent legate între ele. N-aș spune însă că erau ușor de citit. Dimpotrivă! Andrei scria tot atât de inteligent, dar, ca și acuma, foarte accesibil și mai presăra, pe ici pe colo, cu umor, și câte o idee personală.

Am continuat să-l citesc și după ce am plecat din țară, via Internet, o rugam pe mama să-i spună cât de mult mă delectam cu articolele lui. A scris unul, după 89, în care se întreba de ce nu se mai găsește, ca altădată, bragă la Bușteni. I-am trimis mamei o scrisoare în care i-am explicat lui Andrei, pe puncte și, binențeles cu umor, motivele pentru care mult dorita lui bragă a dispărut și am rugat-o să i-o citească la telefon. Am fost foarte mândră când mama mi-a spus că el s-a amuzat cu argumentele mele!

De fapt, imensa lui bucurie de viață o găsim în propriile lui cuvinte: "Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cârnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brânzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța".

Nu cu mult timp în urmă, pe 16 iunie 2014, Ioana Pârvulescu a scris pentru revista online "LaPunkt" un superb text intitulat "De ce îl iubim pe Andrei Pleșu".
Sunt enumerate multe motive, iată numai câteva din ele:

" Pentru cât de serios afirmă că râsul e cel mai serios lucru din lume. Și pentru că ne-o demonstrează.
 Pentru că, deși sceptic și critic, dă oricui o șansă și se bucură de reușita ei. Și pentru candoarea cu care se supără pe cei care fac rău în jur.
 Pentru că asigură schimbul fertil între occidentalism și balcanism.
 Îl iubim pentru cum e în lume, pentru că în preajma lui oamenii se înseninează și prind să zâmbească fără să-și dea seama de ce."


Acesta e Andrei Pleșu de azi, dar el era așa încă din 1974. Am moștenit de la mama o carte scrisă de el, "Călătorie în lumea formelor" (Editura Meridiane, 1974), cu autograf. Iată ce scria Ion Frunzetti în prefața volumului: "Pe Andrei Pleșu îl văd că pe un purtător al ștafetei lampadoforilor de cursă lungă. A preluat, întreține și sporește, apără și va transmite mai departe o flacăra, care sper că pe el nu-l va consuma, (deși-l mistuie, lăuntric, dar în alt fel), înainte de a se fi realizat...." Predicțiile lui Ion Frunzetti, din fericire, s-au adeverit.

Cartea conține eseuri de critică de artă, unul mai frumos ca altul. Dacă ar fi să dau citate din ea, ar trebui să copiez toată cartea. M-am oprit totuși la unul, care mi se pare semnificativ. Spunea Andrei, la 26 de ani, referindu-se la subiectele alese de pictori pentru a le reprezenta în tablourile lor: "Foarte importantă, această problemă a atenției. Pentru că suntem, între altele, ceea ce ne interesează". Andrei este astăzi, între altele, omul pe care îl interesează tot ce e în jur și care, așa cum scrie Ioana Pârvulescu "prin toate cărțile lui (și nu numai -adaug eu), îți deschide ochii asupra frumuseții uitate a vieții".

La Mulți Ani, Andrei!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!