Amintirile mă fură, mă poartă ca vîntul, imagini mă chinuiesc cu veridicitatea lor.
Nu pot face față gîndurilor de viitor și mă sparg și mă-mprăștii și fug de viață și de provocări.
Dacă nu fac ceva concret viața va trece și va fi prea tîrziu pentru regrete.
*****
Mă întreb ce-i cu tine Doamne, cînd te visez albă zapadă, și cerul greu mă-nghite cu focul apusului. Mă întreb ce-i cu tine, cînd cai bruni cad în pădurile cu smoală și verzi mlaștini îi înghit. Mă întreb unde ești Doamne cînd înot în negre ape lăsînd malurile aurii în depărtare.
Mă doare zborul cu chingi, și zborul mărunt, frînt de rețele ce-mi umplu orizontul și nu-mi dau voie să mă înalț. Mă întreb… de ce mă lupt mereu cu șerpi și lilieci, cu cîini și pisici, cu Omul roșu de ce mă iau la trîntă?
Undeva acolo sus cineva mă iubește și Acela Doamne ești Tu.