agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 745 .



Succesele românești
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [KOSTEA ]

2015-07-28  |     | 



Remarc faptul că una din marile noastre mândrii naționale este un anume tip de performanță, specific românesc, prin care ocazional ieșim și noi scurtă vreme, prin asociere, în luminile reflectoarelor arenei internaționale.
Performanțe noastre sunt de tipul ”Paulescu a descoperit insulina, minus că nu a purificat-o pentru că nu colabora cu vreun biochimist și a mai și fost luat și în armată în exact aceea perioadă, așa că, până la urmă, alții au brevetat-o și au descoperit-o pe bune, niște țărani” sau ” Laureatul premiului Nobel, Stefan Hell, este practic român de-al nostru, minus că e de fapt șvab, s-a format în Germania, unde de altfel a și depus activitatea științifică și a condus cercetările care i-au adus recunoașterea, dar astea nu înseamnă nimic câtă vreme a copilărit lângă Arad”.
Alte exemple de performanțe ”ale noastre” sunt cele legate de victoriile Simonei Halep, de legenda Nadiei Comăneci, ocazionalele medalii olimpice la sporturi la care nu ne prea uităm, de victoriile obținute arareori de vreo echipă românească sau de trâmbițatele triumfuri la olimpiadele internaționale ale unora din elevii noștri.
Aceste reușite care ne sunt atât de dragi sunt totuși reușite, mai ales dacă le comparăm cu ghinioanele de tipul ”ce fotbalist ieșea din Dobrin dacă nu i-ar fi plăcut țuica”, ”ce ligă a campionilor ar fi luat Dinamo lui Lucescu în 90 dacă nu s-ar fi vândut jucătorii” sau ”câte premii Nobel am lua, geniali cum suntem, dacă nu ne-ar pleca toți cei cu QI supraunitar unde văd cu ochii”.
Pentru că, atunci când golim petul de bucurie că Simona Halep a bătut-o pe vreuna din surorile Wiliams, uităm că de fapt noi, ca societate, nu am contribuit cu nimic la ascensiunea sportivei, cu vreo facilitate, vreo sponsorizare sau măcar cu reazăm moral la greu, singurul beneficiu al obârșiei românești a femeii fiind doar că, cel puțin până acum, nu a fost violată.
Când înjurăm arbitrii vânduți și conspiraționiști, capabili a lungi câte o partidă până suntem egalați sau să elimine câte un jucător de-al nostru pentru vreo flegmă, altfel complet acceptabilă în comunicarea dintre noi, uităm faptul că la cât de atletici și sportivi suntem ca nație, singurele distincții sportive pe care le-am merita ar trebui să se întâmple doar la fotbal de masă, table sau scuipat de semnițe.
Când ne lăudăm public sau în privat cu performanțele la olimpiade ale vreunui elev dotat de la noi uităm constant să menționăm că performanțele acestuia au fost obținute de obicei în pofida și nu cu sprijinul școlilor românești, și că semnificația personală cea mai probabilă pentru elev este posibilitatea de a pleca din România, excaliburul cvasimajorității tinerilor români ai secolului XXI.
Când enumerăm premiile Nobel obținute ne eludează complet faptul că nici unul din acestea nu au fost obținute urmare a infrastructurii, oportunităților, organizării și standardelor românești, capabile doar, cum a fost cazul lui Paulescu, să piardă, nu să câștige distincții.
Pentru că la noi dintotdeauna valorile adevărate sunt materiale, nu umane și organizarea este îndreptată spre înavuțire, șmecherie și arivism, nu spre atingerea de excelență sau crearea de școli.
În plus, chiar dacă mimăm bucuria atunci când un compatriot de-al nostru răzbate, în adâncul mentalității noastre există și un grad de invidie, tradițională la noi în cazul caprelor prea zglobii ale vecinilor.
De fapt când ni se pare că ne bucurăm de rarele succese românești în fapt doar procesăm verbal o falsă validare a noastră ca popor și ca fiecăruia dintre noi ca individ când, de fapt, ceea ce facem zi de zi nu prea ne califică spre stimă, fudulie și recunoaștere internațională.
Și alte popoare își regăsesc mândria națională în performanțe.
De asta acei oameni organizează învățământul, cercetarea, sportul și economia.
De asta promovează competența, o plătesc și o atrag, de asta îmbină criteriile și cerințele cu mediul și cu facilitățile și de asta ascultăm atât de des imnurile americane, germane, rusești sau franceze la olimpiade și pe al nostru doar atunci când sună deșteptătorul nostru cu ringtone naționalist.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!