agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1103 .



Marea ciulire
personale [ ]
Colecția: Poezii de dragoste

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [alexander ]

2015-08-29  |     | 




Iată-ne ascunși într-un lan de vârfuri cu urechi. Cine știe de când suntem pe drum. Ne-o fi prins și o ploaie peste ochi, ehei! Ghidului îi vedem doar măciulia toiagului și îi auzim, fiecare în traducere personală, vocea. ‘’Urmați-mă ca un izvor, acesta este secretul!’’, spune el zi și noapte. Atunci simțim soarele împrăștiat pe trupurile transparente cum ni se strecoară printre pietricele.

Am ajuns la un capăt de drum. Aici ni se pierde serios șirul auzului. De jos se strigă să ne întoarcem, de sus să facem un salt pe încredere. Cu urechile ciulite pășim în aerul necunoscut, dezorientați de sunete policrome cu aripi și gheare, ca-n pădure. Ne vine să ni le agățăm în bărbi pentru ca, fâlfâind din lobii elefantini, să găsim îndrăzneala de a asculta mai departe Abisul Păsărilor.

Pentru a mai alunga din spaimă ne povestim foarte repede visele, parcă am juca ping-pong pe malul drumului. Rostim cuvinte noi care ne sunt extrem de cunoscute, folosim pașii pisicii pentru inevitabilele apropieri, stăm în fața respectivei urechi și îi șușotim verzi și uscate cu emoție, cu spaimă, cu neprevăzut ignorând nodul din gât năpădit de furnicile tăcerii abia vindecate.

Orizontul evenimentului acesta neprevăzut își pune mâinile la ochi, ca în copilărie, și intra într-un con de întuneric unde aude cum se ridică din umeri a îndoială. O respirație aritmică îl face să înțeleagă dansul dungilor de lumină pe pielea incinsă în nuanțe rubinii. Acolo verii lui plătesc consumația orelor cu fața la perete numărând până la doi, ciulindu-și urechea în speranța că le vor crește și lor aripi de liliac, fiindcă ochii li se umpluseră deja cu solzi.

Ștefan Carol AlexAda*
*text scris în colaborare cu Ada Carol

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!