când rodion cămătaru s-a năpustit spre poarta adversă
și a șutat eu aveam pumnii strânși
eram copil cu mingea nu le aveam în schimb țineam cu ai noștri

eram puști
habar nu am în ce an se întâmpla

dar se întâmpla

și asta îmi dădea o stare de bine
vorbeam ore în șir cu prietenii făceam tot felul de scheme
încercam să jonglez deși știam că nu-mi iese

important pentru noi/ pentru mine rămânea faptul că ne calificasem

un gol imparabil ca o lovitură în plex

o poveste dusă până la capăt un drum despre care s-a scris

acum ori niciodată

ok/ asta știu

mereu aceleași rahaturi/ un drum

joc în iarbă un șut

de pe geam privesc cum se întinde asfaltul

oameni maturi adevărate buldozere

iarba miroase a bitum lumea scuipă gudron

copiii la micul dejun își iau porția de smoală lichidă

nimic nu mă miră

când hagi marca de la treizecișicinci de metri
ai noștri câștigaseră cu trei-doi
se simțea mirosul gazonului
puștii în caietele lor de desen
încă nu uitaseră să mâzgălească cu verde