agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 918 .



Demisia rațiunii
personale [ ]
(1)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Gyces ]

2016-04-12  |     | 



Suicid programat, sado-masochism de o creativitate dusă la extrem, și chiar promovat legal, războaie sfinte și nesfinte dar mai ales boli din ce în ce mai greu de identificat și tratat - astfel arată agenda lumii postmoderne, evoluate, civilizate. De ce? De ce ? De ce? Răsună întrebarea, ca un gong pentru orele întunecate ale omenirii.

Doftorie contra nefericirii

Într-o lume postmodernă, aproape că nu se mai caută răspunsuri și puține mai sunt variabilele ale căror valori pot fi determinate. Înfricoșată de repercusiunile noilor avânturi filozofice, contemporaneitatea se mulțumește să rumege liniștită la ieslea deconstrucțiilor din diverse ramuri ale gândirii, adăugând câte un joint sănătos pentru a uita că este bolnavă de nefericire, de vechile dezamăgiri și de întrebarea care, nedeclarat, încă îl mai frâmântă: există vre-o soluție?
Până mai ieri, vina stării de lucruri era aruncată asupra preotului care, cu dogmele și tradiția sa, închista dorința de cunoaștere și taxa drastic orice fel de împlinire deplină în lucrurile pământești neconformă cu normele bisericii. Omului obișnuit îi era interzis accesul la cărțile sfinte, la știință sau artă; toate acestea erau apanajul unei minorități cu drepturi râvnite, care scria istoria.
Renașterea și Reforma au adus mult-râvnitul dezgheț, una în cultură, alta în religie, și amândouă prefaceri în viața socială și în cosmoviziunea medievală. Indivdul devine centru preocupărilor Renașterii. Unul dintre exponenții umaniștilor - Pico della Mirandola începe timid, corect – apărînd omul, creat de Dumnezeu cu un destin special, dar lăsă raționaliștii să cimenteze drumul spre epoca luminilor, epocă ce continuă liberalizarea. Cu avocați de talia lui Diedrot, Voltaire și Rousseau, care afirmă libertate în cadrul legal, privnd omul ca pe un evoluat, drumul spre modernism este deschis. Treptat decade viziunea despre om, de la statutul de creatură superioară, într-un univers condus de Dumnezeu la aceea de om – valoros prin sine, prin libertatea lui, prin funcțiile sale volitive, la aceea de mașină, și în fine de evoluat al regnului inferior, bazat pe instincte. ”Doftorii” se apropie încet de bietul bolnav (omul) și diagnosticele încep să curgă.

Omul – invenția forțelor oarbe

Charles Darwin, Carl Marx și Sigmund Freud reprezintă ”treimea” istorie moderne cu o influență, asupra maselor, cum puțini și-au imaginat că poate exista. Teoriile lor deși emise în domenii diferite se întâlnesc în același punct comun: viziunea despre om.
Charles Darwin, pune bazele teoriei evoluționiste. Naturalistul consideră că omul a evoluat, pe baza selectiei naturale, de la stadiul de larvă la stadiul de ființă dotată cu inteligență superioară. Spontan materialist (primul care demonstrează materialitatea lumii vii și originea animală a omului), Darwin nu vede în creație nici o urmă de intenție bună, creatoare, iar dacă un Bine suprem nu există, de ce ar exista Răul?
La începutul carierei sale de filosof, de fapt revoluționar socialist, Marx citește scrierile lui Darwin și le așează între fundamentele ideologiei sale, prezentând ca finaliatea a aceluiași materialism, evoluția proletariatului prin muncă, pentru a institui o nouă societate, cu o nouă morală, într-un cuvânt – omul nou. Pentru Marx omul nu este altceva decât ” statul, societatea.” Valori, morală, religie toate țin de un trecut istoric plin de ipocrizie. Abia în socialism va începe omenirea să se reclădească.

Să ne eliberăm de sentimentul culpabilității

Același lucru îl susține și Sigmund Freud, cel care pune bazele psihanalizei afirmând că, prin crearea multor concepte noi precum comlexul lui Oedip, libidoul, totemism, refulare, prin accentul pus pe instincte, afirmă că omul vine de undeva din trecut, el își argumentează poziția prin religie, o aseamănă cu ” cu o nevroză a copilăriei”, o reminiscență a totemismului omului primitiv. După Freud cea mai mare piedică în calea dezvoltării omenirii este sentimentul culpabilității, sentiment dezvoltat și întreținut prin religie. Dacă omenirea se va elibera de acest sentiment, de povara religiei, omul va progresa, va redescoperi fericirea, va fi om.
Nu doar cei trei mari gânditori au influențat gândirea, dar fără îndoială că, așezați la răspântiile istoriei și datorită unor circumtanțe favorabile, ei au avut un impact asupra civilzației cum nu a existat înaintea lor. Doctrina materialistă a lui Marx a fost fundația pe care Lenin a așezat statul său comunist. Evoluționismul reprezintă astăzi o forță în continuă extindere, și fără îndoială că Freud este primul și cel mai cunoscut psihanalist născut vreodată.

Locul vacant al rațiunii

Demisia rațiunii este numele unei scurte analize pe care Francis A. Schaeffer o face tendințelor gândirii moderne care, în căutarea ei după răspunsuri, a ajuns atât de departe în ceea ce privește antropologia încât Friedrich Nietzsche, precursorul postmodernismului, spune că “omul este ceva care trebuie depășit.” Nu mai ai ce să faci cu acest stârv bolnav, spune el - tot de dragul evoluției – al supraomului.
Rațiunea se apleacă în fața valului de mentalități care o izbește, a libertății neîngrădite, care ar fi trebui să aducă și mult-cătutata fericire, o lume din ce in ce mai bună, mai ”evoluată”, dar care a creat tocmai opusul, s-a îmbolnavit de Angstul lui Heidegger, de teamă, repulsie față de lume și față de sine, de apatie totală, și aceasta nu doar la nivel de elită ci la nivelul maselor (emo reprezintă astăzi o bună dovadă a acestei boli).
Schaeffer privind retrospectiv, boala agravată de acum, își permite un diagnostic: “Omul nu este legat numai de ceea ce se află sub el, ci și de ceea ce este deasupra lui. În legătură cu omul secolului XX, apare în acest loc o deosebire hotărâtoare. Omul modern își vede legătura cu ceea ce se află sub el, adică cu animalul și mașina.”
Degringolada în care se află lumea civilizată, în acest moment, este usor de observat în artă - deconstructivsm, antiteatru, antiroman, combinații deocheate de existențialism, nihilism și deconstructivism în filosofie, în ateismul la modă, promovat prin neo-ateismul lui Richard Dawkins, și la nivel religos, practici feng-shui, budism Zen, în mișcare New-Age în care pot coexista ”armonios” mentalități antagonice, adoptate de o mare de oameni care aleargă spre certitudini care aduc a fata morgana.
Dogmele au fost sparte, universul, altadată unitar, al rațiunii și axiologiei s-a fărmițat sub prea puternica presiune a omului care s-a vrut nou. A devenit el oare, nou? A găsit medicamentul miraculos? A reușit să găsească el soluția unei vieții mai bune prin socialism, psihanaliză sau darwinism?
Demn de observat este faptul că, odată cu chestionarea statutului omului, și religia a fost supusă îndoielii, și chiar Dumnezeu însuși, iar în momentul în care Dumnezeu a fost aruncat pe ușa din spate a științei și filosofiei, pentru a-l înlocui cu dreptul la libertate de orice fel, cu evoluția, sau chiar cu instinctele proprii, omul a clacat în a se înțelege pe el însuși, în a trăi în armonie cu sine, și acest eșec se traduce zilnic prin haos, în tot ce omul secolului XXI intreprinde.
De ce? Pentru că...Tot căutând medicamentul am dat la o parte panaceul. Există soluție la nefericirea și bezna omului postmodern, doar că această soluție a fost eliminată când omul a început, încet dar sigur, să urce scările unui piedestal care nu îi aparținea. Dumnezeu ESTE iar omul este cea mai complexă și inteligentă creatură a Lui. Omul as-a îmbolnăvit, de o boală cronicizată pe măsură ce veacurile au trecut. El nu a înțeles că nu Dumnezeu - declarat nul sau inexistent, dar mai ales rău - era de vină pentru că omul uită cine este, și care este destinul lui.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!