agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 546 .



Dimitri și Grușenka
personale [ ]
George Constantin (1933-1994)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Verolerner ]

2016-04-27  |     | 



Pot spune, oare, că l-am cunoscut pe acest imens actor care a fost George Constantin? Dacă ar fi trăit, ar fi fost și el, ca și alții din generația lui, octogenar. Dar a murit la trei zile după ce împlinise 61 de ani, din care peste 40 dăruiți scenei.

Mărturisesc că încă și astăzi mă încearcă o puternică emoție când scriu despre întâlnirea mea cu George Constantin. Era o zi călduroasă de toamnă în 1962 și la teatrul Nottara se juca dramatizarea romanului "Frații Karamazov" de Dostoievski. Eu citisem romanele lui Dostoievski, al căror sens îl savurasem cu sete și entuziasm. În spectacol, George Constantin îl juca pe Dimitri, fratele cel mare, dar și pe tatăl celor trei frați, iar Grușenka, iubita cu care Dimitri ar fi vrut să se căsătorească împotriva voinței tatălui, era jucată de Liliana Tomescu.

Deși n-aș vrea să scriu despre mine, ci despre George Constantin, nu pot să nu menționez faptul că, atunci când sunt în poziția de consumator de artă, ca cititor sau spectator, intru complet în lumea fictivă care mi se oferă, mă las transportată în întregime dincolo de realitatea cotidiană și devin eu însămi personaj al acțiunii. Așa am fost atunci, dar acum sunt la fel, anii trecuți nu m-au schimbat.

Când am văzut deci piesa "Frații Karamazov", atât acțiunea, ideile filosofice ale lui Dostoievski, cât și jocul pasionat al actorilor m-au furat și, la numai câteva zile după vizonarea spectacolului, i-am scris o scrisoare lui Dimitri cu semnătura Grușenka. Intrasem în caracterul personajului jucat de Lilana Tomescu, dar îi dădusem o interpretare veroniciană a ideilor și am vrut să i-o comunic lui Dimitri. Și cui altcuiva să-i fi trimis scrisoarea decât actorului George Constantin, care-l juca pe Dimitri? În fond, ăsta e marele merit al unui actor, să se identifice perfect cu personajul pe care-l întruchipează.

Nu după multă vreme am primit un telefon de la George Constantin, care m-a întrebat dacă vreau să mă întâlnesc cu el la Cofetăria "Casata" de lângă Teatrul Nottara.

M-am dus la cofetărie și, cu surprindere, l-am găsit acolo pe actorul George Constantin, nu pe Dimitri. Admit că eram o naivă și recunosc că un actor nu poate rămâne fidel personajului pe care-l joacă decât pe timpul limitat al spectacolului; după terminarea lui, actorul redevine el însuși, cu propria lui viață. Doar că atunci, acolo, eu eram Grușenka și aș fi dorit să-l întâlnesc pe Dimitri. Uitasem că nu eu, ci Dostoievski era mânuitorul personajelor lui. Dovedeam oare lipsă de respect față de autor, sau mai curând mintea mea tânără era inundată de profundele idei ale piesei?

Eram față-n față, eu am luat un profiterol, el o casată. S-a uitat la mine și a început să mă întrebe, cu un zâmbet îngăduitor, cine sunt și cu ce mă ocup. Mă pregăteam pentru facultatea de Chimie, dar pasiunea mea era muzica. M-a întrebat dacă mi-a plăcut spectacolul. Sigur, la nebunie, altfel n-aș fi scris. L-am întrebat și eu: i-a plăcut scrisoarea mea? Da, i-a plăcut foarte mult scrisoarea, a vrut să mă cunoască. Mâncam amândoi înghețătă, eu eram literalmente Grușenka, el era actorul George Constantin. Făcea pauze lungi între cuvintele pe care le rostea, iar eu îi urmăream fiecare mișcare. Nu, în mod cert nu era Dimitri, începeam să realizez asta. Mă aflam în fața unui mare actor în timpul lui liber. După o mică pauză a venit brusc o întrebare care m-a amuțit: de ce i-am scris? M-am fâstâcit și am bolborosit un răspuns legat de Dostoievski, de ideile mele. S-a uitat amuzat la mine și, după o mică pauză, mi s-a adresat direct: "fetițo, tu știai că o adolescentă, când scrie unui actor, vrea de fapt să-l agațe?"

Iarăși am amuțit, nici prin cap nu-mi trecuse așa ceva. A râs în hohote. Mi-a spus că și-a dat seama că nu era cazul meu, mi-a mulțumit pentru scrisoare, mi-a spus că e într-adevăr deosebită și că el nu o merită, dar m-a sfătuit să fiu atentă pe viitor cui și ce scriu, pentru că bărbații au niște bănuieli când fete tinere ca mine le scriu scrisori.

Ne-am despărțit prieteni, el cu bucuria de a-mi fi dat un sfat util, eu cu cea de a fi avut privilegiul să mă fi întâlnit în tête à tête cu marele actor George Constantin.


(din volumul "Oameni pe care i-am cunoscut", Ed. Vatra Veche 2015)


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!