agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1093 .



Elevul meu, Ceaușescu Nicolae, clasa X-a C
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Verolerner ]

2016-09-11  |     | 



Mare cinste pe capul meu să predau chimia în perioada anilor lumină, când Elena Ceaușescu era cea mai strălucită chimistă a țării. Noi, absolvenții și doctoranzii Universității București, nu eram nimic pe lângă ADI (Academician Doctor Inginer), omul de știință de renume mondial, inventatoarea cauciucului sintetic, poli-izoprenul. În plus, am avut la liceu, în clasa a X-a C, un elev al cărui nume era Ceaușescu Nicolae, cel al Marelui Conducător. Faptul că nu-l vedea nimeni la școală, pentru că lipsea tot timpul, nu conta. Era din Scornicești, firmă garantată pe atunci!

Orele de chimie din laborator ne permiteau să ne mișcăm (bonus în timpul iernii când, din cauza lipsei de căldură, purtam în interior palton și mănuși). În ciuda recomandărilor secretarului de bază al liceului, eu nu eram în stare să politizez orele. Când, la inspecția de gradul I, conducătorul meu de lucrare, profesor la Politehnică, m-a rugat înainte de oră -între patru ochi- să nu uit s-o menționez pe Tovarășa când predau lecția nouă, am uitat! Bietul prof. a trebuit să-și justifice nota maximă pe care mi-a acordat-o numai prin meritele mele profesionale! A riscat, săracu'!

Societatea multilateral dezvoltată, sub lumina învățăturii marxist-leninste și a prețioaselor indicații date de Geniul din Carpați nu-și permitea existența vreunui rebut social. Sarcina noastră, a cadrelor didactice era "să facem totul pentru promovarea elevilor, pentru dezvoltarea potențialulului lor de a deveni cetățeni demni de patria noastră, în continuă înflorire economică, socială și politică".

Elevul Ceaușescu Nicolae, care nu venea la școală cu lunile, n-avea habar de nicio materie din cele pentru clasa a X-a. Norocul nostru, al meu ca profesoară, gata pentru promovarea omului nou, dar și al elevilor, viitorul de nădejde al patriei, era laboratorul. Inventasem câteva reguli. 1) -cei cu note mari aveau dreptul să execute experiențele de laborator. 2) -orice intervenție verbală spontană, bazată pe logică, era notată. 3) -contribuțiile cu material didactic necesar laboratorului erau răsplătite prin note. Elevii aveau deci multiple posibilități de a obține note de trecere. N-a trebuit niciodată să mă justific în fața nimănui, toți mă invidiau pentru felul în care fructificam potențialul laboratorului!

Într-o zi, când l-am zărit pe elevul Ceaușescu în curtea școlii, am profitat și l-am întrebat dacă n-ar vrea să-mi construiască un tabel periodic electric, cu elementele chimice colorate și luminate. I-am făcut o schiță, iar băiatului i-a plăcut ideea, mi-a promis imediat că mă va ajuta. După vreo două săptămâni, a apărut la laborator cărând, împreună cu un unchi, un imens tabel periodic electric. Minune! Comenzile se făceau de la un panou, totul era exact cum îi explicasem. Cum să nu-i fi dat notă de trecere la chimie?

Mai complicat a fost cu absențele nemotivate, pe care diriginta lui, profesoara de română, nu i le putea motiva fără certificat medical. Și, la peste 40 de absențe nemotivate (Ceaușescu avea cu sutele), nota la purtare trebuia scăzută sub 7, lucru posibil numai cu aprobarea consiliului pedagogic.

La sfârșitul primului trimestru (anul școlar avea pe atunci 3 trimestre), la consiliul pedagogic, când a venit rândul calsei a X-a C, diriginta a spus că are un singur elev problemă. Nu l-a numit. Deși toți știam despre cine era vorba, i-am cerut dirigintei să-l numească. Ea se tot codea. De înțeles: cum putea să spună că Ceaușescu Nicolae era un elev problemă? Așa că, evitând răspunsul, a murmurat: "Păi... colegii știu despre cine e vorba". Secretara care scria procesul verbal s-a înfuriat: "Fiți clară, tovarășa profesoară, spuneți numele vă rugăm!" Săraca dirigintă făcea fețe-fețe. Cât era ea de fandosită de obicei, acuma devenise gravă și îngrijorată. În cele din urmă a șoptit numele, care a fost trecut în procesul verbal și consiliul a votat în unanimitate (nici nu exista pe atunci altceva decât unanimitate!) acordarea notei 6 la purtare (cu 4 ar fi rămas repetent).

La sfârșitul anului, elevul Ceaușescu Nicolae a rămas corijent la două materii, pe care le-a promovat în toamnă, după care s-a mutat la alt liceu.

Nu mă întreb cum a promovat restul claselor. Doar aștept: poate că va apărea cândva, undeva, o poveste despre elevul Ceaușescu Nicolae din clasa XI-a, cine știe?

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!