dacă ai exista ai observa că ziua începe tot mai târziu. cămașa mea de noapte rămâne întunecată până pe la amiază. o las așa și plec.

în curând ne vor aduce fructe. la ora mesei vecina mea a strigat indecent la copilul ei prea sătul. m-am trezit plângând și vomitând tot ce mâncasem.
lumea se umflă în jurul meu de atâtea contradicții. eu prefer să transform încrâncenările într-un fel de isterie viscerală. prefer să nu mai spun lucruri.

păcat că nu mă întreabă niciodată nimeni ce vreau.

apoi ai vedea și tu că se poate. nici eu nu am crezut de la început. dar până la urmă un șarpe negru cu galben a hotărât că lumea se împarte în două. mușcătura a rămas de partea mea. se spune că eu sunt cea păcătoasă.

respir cu porția aerul acestei morți portocalii. îmi place nespus să fac asta.

păcat că nu pot să iau totul dintr-odată în mine și să plec.

totuși, nu cred că se poate spune despre toamna aceasta că nu există. oricum, eu vorbesc despre ea ca și despre tine. ca și cum tu și toamna aceasta ați exista.