agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1008 .



La sapă de lemn
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [R.Dan. ]

2017-10-27  |     | 



1.‚Te-am adus, mă, la sapă de lemn, așa cum am vrut...’ îmi spunea la telefon Margareta, nevasta, fosta... ‚Ești sub orice critică daca spui treaba asta...’ îi răspundeam eu, pentru că mă consideram nedreptățit. Margareta însa nu mai stă prea mult la discuții și îmi închide telefonul. E drept că mă testase câteva zile întrebându-mă daca îi dau bani lui Sorin pentru a-și cumpăra un calculator și observase că ezit... Sigur că mă consideram nedreptățit: în fond îmi vândusem garsoniera pentru a-i putea ajuta cumva și pe ei, trimitandu-le lunar o sumă mai mare decât cea la care mă obliga legea în funcție de salariul pe care îl aveam la firma la care lucram și unde apoi la un moment dat mi se desființase postul... ‚Nu se poate și sapă de lemn și pensie de întreținere...’ le-am spus și pentru câteva luni nu le-am mai trimis nimic. M-au dat însa în judecată, de această dată în numele lui Sorin, care tocmai devenise major...
10.07.2008

  2. Am sunat-o pe Margareta într-o zi de Florii pentru a o felicita... Pentru că pe ea o cheamă de fapt Maria, Margareta nu gustă gluma și-mi cere sa vorbească cu sora mea. Iar eu îi fac jocul si ma conformez fără să mă întreb dacă nu cumva pune ceva la cale... În sfârșit, se aranjează o vizită a sa împreună cu Sorin. Aceasta are loc după vreo două luni și atunci aflu mai multe amănunte... Margareta îsi lăsase serviciul de învățătoare cu vechime și experiența și plecase să lucreze în Italia ca menajeră. Stătuse acolo în jur de cinci ani, deci cam tot atât cât rămăsesem eu fără telefon și, în mod ciudat, cam în aceeași perioadă... Strânsese o sumă importantă de bani și ar fi vrut să-i facă o casă lui Sorin, eu urmând să contribui cu suprafața de teren necesară. Sorin urma să se angajeze, cu acte, desigur, că are grijă de mine la bătrânețe. ‚Cam ca aia o sa fie...’ spune arătându-mi vila cu etaj de peste drum. Casa va fi pe numele lui Sorin, nu o interesează să figureze în acte. Ea oricum are apartamentul cu două camere de la Bucuresti și, desigur, partea care i se cuvine din gospodăria de la țară unde acum locuiește mama ei. Pentru că e vorba de munca și de banii ei, o las pe Margareta să stabilescă în amănunt cum va proceda în continuare, eu fiind de acord in principiu cu propunerea pe care mi-o făcuse.
26.07.2008
3.Dacă tot aveam un interes comun cu Margareta, acela de a rezolva problema casei pentru Sorin și dacă tot trebuia să avem încredere unul în celălalt, îmi vine o idee: se apropia vremea rece și încă nu aveam banii necesari pentru soba pe care voiam să o cumpăr. Aș putea să împrumut suma necesară de la Margareta, urmând să i-o restitui în trei, sau cel mult patru rate lunare. Probabil că nu aveam prea mult credit pe mobil, pentru că i-am trimis un s.m.s. în care-i explicam situația. Primesc de la Margareta nu unul, ci trei s.m.s.-uri, care, în esență, cuprind următoarele: nu mă poate ajuta; Sorin e cu facultatea, mai are niște examene, mama -are nevoie de lemne, apartamentul -tocmai a început să-l renoveze... Și, cel mai important lucru, în vremurile astea banii nu se împrumută, se economisesc sau se investesc... După vreo două zile, pentru că nu pricepeam cu ce-am greșit, mă duc peste drum la fratele mai mic al mamei să mă lămurească. ‚Păi, dacă nu v-ați înțeles să faceți o casă aici...’ Mă duc și la nea Nelu, vecinul, care mă dumirește: ‚Dom’le, a crezut că o rezolvi și pe ea...’ Până la urmă a trebuit să accept evidența; îi dădusem Margaretei un răspuns ambiguu și deloc încurajator. Fie și fără acte, fie și însoțită de o casă cu etaj, nu mai avusesem curajul să o aduc pe Margareta în gospodărie după cele întâmplate de-a lungul anilor între noi...
26.07.2008

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!