agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 531 .



Amintiri, de la Fundeni
personale [ ]
Fragment V

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ika ]

2018-02-15  |     | 



V

Acum, să vă povestesc de minunata doamnă N. care într-o zi, foarte bine dispusă, ne-a ghicit în cărțile de tarot, la fiecare bolnavă din salon.
Pentru doamna F. Cărțile arătau evenimente foarte rele.
-Doamnă F. în casa ta acum este o femeie, un bărbat și un copil, adevărat? Întrebă doamna N. pe doamna F care era numai ochi și urechi.
- Da, este adevărat, aprobă mirată doamna F !
- Am lăsat pe sora mea acasă să-mi îngrijească copilul, până mă mă întorc eu din spital.
-Am înțeles ! Spuse sigură pe cărțile ei doamna N.
- Vrei să-ți spun adevărul ?
Da ! Răspunse doamna F cu o jumătate de gură.
-Acum, sora ta îți îngrijește mai mult soțul !
-Cum adică ? Întrebă doamna F.
- Așa, cum ai auzit !
- Acum dacă poți, du-te acasă, că soțul tău a căzut la pat cu sora ta.
-Asta-i bună ! Nu cred în ruptul capului, zise femeia bulbersată de cele auzite.
-Chiar vrei să cred prostiile pe care mi le spui ?
-Faci cum crezi ? Îi mai spusese doamna N interlocutoarei și apoi întrebă calmă:
-Cine urmează, la ghicit ? Stăteam toate femeile din salon în jurul patului doamnei N. atente la fiecare vorbă pe care acesta o scotea din gură, ca să nu ne scape nimic. Fiind concentrate pe subiect, nici una din noi nu am observat absența imediată a doamnei F. care ca să se convingă că ghicitul este o minciună, se îmbrăcă și plecă acasă.
Umătoarea la ghicit eram eu, care crăpam de curiozitate, să văd ce mi spune despre viitorul apropiat.
-Îmi pare rău pentru tine, dragă Valeria, (așa îmi spuneau fetele în spital) trebuie să te anunț, că tu nu te operezi la inimă anul acesta. Și că soțul tău acum este la drum alături de o femeie cu ochii verzi ca iarba. Lucru confirmat mai târziu de soțul meu.
-Cum așa? Am întrebat-o eu pe doamna N bulversată de cele auzite, doar a-ți auzit și dv. ce a spus comisia de doctori, că mă vor opera peste o săptămână, maxim două. Operațiile erau făcute pe baza programărilor, dar și a cazurilor de urgență care apăreau neprogramate.
-Dragă Valeria, îmi spuse accentuat doamna N. mi-e acest lucru îmi spun cărțile și cu asta basta!
-Tu de Sărbătorile Crăciunului petreci acasă în familie, dar neoperată.
-Și dacă nu va fi așa, cum spun cărțile mele, eu le voi arunca și nu voi mai ghici în ele toată viața mea, să ții minte asta. Sinceră să fiu, nu m-au impresionat prea mult vorbele femeii și nu credeam în așa ceva, dar mi-am adus aminte de o țigancă, care venise la cerșit în casa noastră, când părinții mei erau plecați la serviciu și care mi-a ghicit în cărți pentru banii de pâine, pe care mi-i lasase părinții. Eram elevă în clasa a VIII. Țiganca îmi spuse:
-Te vei mărita cu un băiat frumos și bun pe care îl cheamă Victor, restul numelui nu pot să ți-l spun, că nu lucrez cu dracu, mai spusese ea. Și tot ce mi-a mai spus în cărți țiganca mi s-a adeverit în timp record, spre mirarea mea și a martorilor de lângă mine, o familie care stătea cu chirie la noi în casă. Eu nu aveam prieten la vremea aceea, decât școala, munca de acasă și copiii de pe stradă, cu care mă jucam uneori, dar când a venit timpul măritișului și m-am căsătorit cu Victor mi-am amintit de vorbele tigăncii. Ce și pe cine să mai cred ? După plecarea doamnei M. în patul ei se mutase o moldoveancă bătrână, care dădea în bobi de cucuruz și ce spusese ea când ne ghicea, se potrivea cu spusele doamnei N deși ghiceau separat una de alta. Apoi în salonul nostru venise o fostă sportivă la atletism pe atunci pensionară, care ne impresionase pe toate cu condiția ei fizică. În fiecare zi făcea gimnastică și ne arăta cât de ușor se ridica în două mâini între paturi la vârsta de cincizeci și șapte de ani.
Femeia avea o singură fată, căsătorită în Ierusalim și atunci venise să se opereze la inimă. După ce făcuse un cateterism necesar diagnosticării corecte a bolii de care suferea. În fața noastră a femeilor din salon își intrebă doctorul, cu care se tutuia fiindcă au copilărit împreună:
-Dane, dacă eu aș fi mama ta, ce recomnadare mi-ai da ?
- Să mă operezi sau nu ?
-Răspunsul a venit neîntârziat:
- Să te duci acasă și să îți vezi de viață mai departe. Și dusă a fost femeia.
Dar n-am uitat, când ne povestea, că în viața ei nu a spălat nici măcar o batistă, spăla Nufărul. Așa de mult o iubise soțul ei. Mâncau numai prin restaurante, erau tot timpul plecați în deplasări și excursii, că la un moment dat credeam că se laudă aiurea, dar după ce am văzut comportamentul și felul de-a vorbi al soțului ei cu ea, când venea în vizită, am crezut-o cu adevărat. Era un bătrânel adorabil, iar amândoi, o pereche de invidiat.
Ei dar una din colegele de pat, mai atentă la cele povestite în salon. le spuse colegelor:
-Fetelor, noi ne-am spus poveștile, dar nu vi se pare că Valeria nu a povestit nimic despre ea ?
-Ce să vă povestesc eu? Că eu nu am fost încă Stan Pățitul !
- I-a povestește-ne, despre noaptea de după căsătoria oficială, zise doamna N. Că suntem curioase, și le văzusem cum râdeau toate femeile cu subînțeles !
-Păi ce să vă povestesc ? După cheful de la starea civilă și din familie, ne-am dus și noi tinerii în dormitor să ne culcăm.
- Să vă culcați ? Doamne !
-Și nimic, nimic, întrebau curioase fetele râzând ?
-Păi ce să vă spun, că nu prea știam ce avem de făcut, nici unul din noi, eram ca doi străini! Pe soțul meu numai după șase luni de prietenie l-am lăsat să mă sărute pe obraz, mai mult nici nu era vorbă.
- Ei pe dracu ! Pe tine te înțeleg că aveai doar 17 ani, dar el la 23 nu știa nimic ? Și începuseră comentarile de tot felul. Ca să calmez atmosfera incendiară le-am mai spus consoartelor:
-Părinții mei m-au învățat cu lucrul, ca și pe soțul meu de altfel, care era baza familiei lui, nu cum se facem dragoste.
La cele auzite femeile nu știau cum să reacționeze, să râdă sau să mă compătimească.
-Asta e grav ! Zise una, cu lacrimi de râs în ochi, dar care înțelegea foarte bine cum stăteau lucrurile.
-Dar până la urmă ?
-Până la urmă s-a rupt patul ! Am spus eu spontan și cu sinceritate, fără să mă gândesc ce interpretează femeile.
-A căzut marginea de la picioarele patului și speriați în întunericul din cameră, ne-a pierit cheful de orice. Fetele n-au mai asculta restul poveștii și când au auzit acest lucru s-au pus pe un râs isteric, de ziceai că luase foc salonul, apoi au început adevăratele comentarii.
-De ce râdeți? Că n-am terminat de povestit și nu e ce credeți, le spusesem încercând să le calmez isteria râsului.
-Lasă că știm noi !
-Deci, să întelegem, că al tău soț s-a proptit în pat, ca olteanu în rogojină.
-Explozia de râs a atras atenția personalului medical, care nu știa ce se întâmplă în salon.
-Dar, mai oprește nene râsul fetelor, dacă poți.
Așa e la spital, se râde și se plânge prin rotație, dar ambele stări au o mare importanță în echilibrul sănătății.
Într-o dimineață, era o mare agitație pe etajul nostru și ne trezisem în salon cu bolnavă de 23 de ani, pe care asistenta de serviciu o așează provizoriu pe un scaun și îi spusese să aștepte câteva minute. Tânăra era frumoasă, cu părul vopsit roșu un capot foarte elegant pe ea, nu prea vorbăreață, dar ne-a spus totuși că este din Scornicești și imediat intră în sala de opereții. Vorbeau asistentele că e ceva neam cu fostul președinte. Toate bolnavele o cântăream din priviri și voiam să vedem în patul cui o v-a așeza, nu credeam că imediat va fi operată. Dar cu o agitație vădită ușa salonului s-a deschis larg, asistenta invitase pe tânăra femeie să i-a loc într-un scaun cu rotile și plecă imediat în sala de operații. Noi cârcotașele am comentat imediat:
- De fetelor, dacă femeia este din Scornicești .....
Ca nu după mult timp, asistenta salonului veni înapoi și ne spuse plângând:
- Am pierdut-o !
- Pe cine ? Am întrebat curiasă.
- A murit, femeia din Scornicești ! Pe masa de operație.
Avea complicații prea mari și cu tot efortul depus chirurgii nu au putut-o salva. Tot personalul a donat sânge pentru biata bolnavă, dar degeaba. Soțul ei urla pe hol, cu în copil de un an și șapte luni în brațe, iar noi plângeam de mila lor și a noastră, gândindu-ne ce ne poate aștepta. Îmi amintesc cu tristețe, că a fost mare zarvă atunci și această întâmplare nefericită a marcat pe toată lumea. Acum vezi omul și vorbești cu el și după două ore să ți se spună că a murit, râmâi fără cuvinte.
Bătrânica din Moldova, care dădea în bobi de cucuruz, mă întrebă într-o zi, cu ce chirurg am tratat ca să mă opereze ?
- Cu nimeni ! Am răspuns eu, care nu știam nimic despre jocul din culise al programarilor chirurgicale.
- Hai, cu mine pe hol, să-ți arăt la cine să apelezi !
- Uite vezi pe frumosul acela înalt brunet ? E chirurgul Dan Făgărășanu, un om cu suflet de aur și acum de curând s-a întors de la specializare, din America, este prieten bun cu Christian Barnard cel mai mare chirurg din lume.
- Du-te și vorbește cu el!
- Spune-i că vrei ca el să te opereze. Și femeia mă înpinsese ușor de spate pe holul spitalului, când dr. Dan Făgărășanu era la câțiva metri de ușa salonului nostru.
- Bună ziua, domnule doctor ! Salutasem eu rușinoasă și cu vocea tremurândă.
- Bună ziua ! Îmi răspunse din mers.
- Domnule doctor ! Pot să vorbesc cu dumneavoastră câteva minute?
- Da, dragă ! Dar spune repede că mă grăbesc, azi am de făcut operații!
- Pe mine de ce nu mă operează nimeni ? Am întrebat eu încet.
- Am cancer la inimă ? Sunt de șase săptâmâni în spital, toate paciente vin și pleacă operate, iar pe mine nu mă bagă nimeni în seamă, îi mai spusesem chirurgului Dan Făgărășanu, că despre el era vorba, cu glasul stăpânit forțat, să nu bufnesc în plâns.
- De unde ești de loc, frumoaso?
- Din orașul Cisnădie, județul Sibiu.
- A, vii din țara covoarelor plușate?
- Am auzit de Cisnădie!
- Uite ce este dragă, am să-ți i-au foaia de internare, ca să văd despre ce este vorba și mâine dimineață am să-ți dau răspunsul, la vizită.
- Bine ? Da, domnule doctor! Am răspuns eu, cu bucurie și speranță în glas. La întoarcerea mea în salon, i-am mulțumit mult bătrânei moldovence, că ea a fost norocul meu.
Nimeni nu mi-a explicat cum merg lucrurile în spital, pentru că se credea că știu, când eu habar nu aveam de nimic, așteptam și atât.Tot bătrânica îmi arătase Craii de la răsărit, cu erau porecliți tata și fiii lui : Profesorul Făgărășanu cu Dan Făgărășanu chirurgul și Radu Făgărășanu doctor anestezist, care umpleau holurile spitalului cu personalitatea lor înconfundabilă. Pe langă faptul că erau niște bărbați frumoși din cale afară, aveau și un renume foarte bun în lumea medicală. Iar eu norocoasa, am avut ocazia să ajung pe mâinile lor minunate.
- A doua zi, doctorul așa cum promisese, mi-a spus că peste o săptămână voi intra în operație. Deja eram fericită !
Timpul a trecut și iată-mă, înainte de operație.
Dimineața venise brancardierul și întrebă de mine și după o serie de lucruri pregătitoare înainte de operație, care se cunosc în mare parte, m-a urcat pe o masă mobilă și m-a dus în Sala de operații. Dar nainte de a părăsi salonul, am intrebat-o pe doamna N.
-Ce-au spus cărțile? Că nu mă operez și eu acum plec spre sala de operație.
- Stai dragă, spuse sigură pe ea doamna N chiar iritată de neîncrederea mea în vorbele ei.
- Încă nu ești operată ! Mai vorbim, cărțile mele nu mint niciodată, ți-am spus.
Apoi eu, făcându-mi sfânta cruce, mi-am luat la revedere de la fete și dusă am fost spre sala de operații, dar pentru scurt timp...
Când am intrat în anticamera sălii de operație ultimul control era ginecologic. Deși camera era plină de studenți, asistente și doctori mi se făcuse controlul necesar în fața tuturor, când deodată, privită lung, doctorul îmi spuse nervos:
- Păi tu ești gravidă dragă ! Cum să te operez ? Când am auzit acel lucru, s-a învârtit camera cu mine de rușine și de cele ce aveau să urmeze. Acum îmi explicam pofta de mâncare, care sfida bolnavele cu regim forte.
- Dacă te băgam în sala de operații ? Apoi, întorcându-se către studenți le spuse:
- Vedeți ce înseamnă să vă scape un banal consult. Totul se putea tranforma într-o tragedie.
- Duceți-o la salon !
- Mâine la vizită vorbim, mi se adresă mie doctorul, pe un ton iritat. Când s-a deschis ușa salonului și am intrat plângând de ciudă de tot ce mi se întâmpla, am dat cu ochii de doamna N. care îmi spuse cu mândrie în ochi.
Ce s-a întâmplat? Apoi se adresă ea brancardierului.
- E gravidă și s-a amânat operația !
- Ei fata mea, ce ți-am spus eu ție, că nu te operezi anul acesta.
- N-ai vrut să mă crezi, cărțile mele nu mint niciodată.
- A doua zi mi s-a făcut transferul la spitalul Cantacuzino pentru chiuretaj și apoi după o recuperare de două trei luni acasă, trebuia să revin pentru operație. Asta a fost: după râs, vine plâns și invers.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!