agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 220 .



musafir în En-Dor
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [pecad ]

2019-03-18  |     | 




Privesc dincolo de pereți. Forța mă trage de mâneca hainei. O țigară mi-ar prinde bine acum, dacă sunt ultimele momente, întreb în timp ce pipăi buzunarul din dreptul inimii. Nimic! Doar bătăile încearcă să se grupeze rănite. Cerul pare o haină împărțită de molii.

În depărtare păsări mâncate . Luna încă nu iese soarele întârzie să se scufunde.

Convins că trebuie să mă mișc trag perdeaua. Este prima oară când îmi aud umbra vorbind despre următorul conflict interetnic. Singurătatea.

În ziua dintâi lumina descrie un cerc prin care ar fi trebuit să treacă delfinii. Mai inteligenți decât noi știu drumul spre casă.

Sigur nu voi mai avea acces la atâtea lucruri frumoase.
Cel puțin din acest corp supus legilor fizicii.

O șoaptă mă tulbură ca niciodată, te voi duce într-un loc fără gravitație.
Acolo nimeni nu se plânge de timp. Cuvântul plictiseală nu are sens pentru că nu facem nimic. Doar privim. O dată pe zi ni se aduce mâncare. Vrabia roșie este a ta.

Privesc și ascult. În mintea mea nu am venit pentru acest lucru. Mesajul spunea că viața mi se va schimba dar nu atât de dramatic. Și, în orice caz, nu din punct de vedere spiritual. Așteptam ceva legat de noroc, sănătate sau carieră.
Interesul meu nu trecea dincolo de cursul valutar sau chirie.

Îmi amintesc primul act voluntar.Ceilalți bat mingea pe maidanul din față, eu citesc cu fața la perete să nu mă distragă zgomotul produs de cei de pe margine.
Mama întreabă :
- De ce nu stai cu copiii?

Ce amestec au eroii din cărții cu cei de afară? Privesc sub fusta educatoarelor. Multe și-ar dori un băiat ca mine, sau poate un soț. Instinctul mă maturizează devreme dar nu știu ce să fac împotriva acestui fenomen fără lege. Aștept transformarea dorinței în patimă.

Până la 12 ani voi rămâne acasă. Într-o zi voi pleca să lucrez cu niște vecini. Nu mă voi întoarce la cină. Urăsc sărăcia. Indiferent că este vorba de străini sau părinți doare la fel.

Restul a fost ca o pendulare: întrebări fără răspuns. Viața se lasă strigată pe numele mic. O rutină împrumutată genetic îmi crease impresia unui spațiu închis, distanța față de moarte se micșora cu fiecare poveste pe care o primeam în loc de mâncare.

Și azi forța lor răscolește miezul celulei. Simt barierele biologice ca la trecerea unui tren în aer. Încerc să scap de strânsoare ca dintr-o cătușe.
Aș vrea să clipesc atât de repede încât să uit . Viteza poate face invizibile multe lucruri.

De cealaltă parte femeia pare inconștientă de ce se întâmplă în jur. Zvâcnește de parcă ar trece din spațiu în spațiu. Un limbaj pe care altădată l-aș fi considerat obscen obligă să mă gândesc la iubire. Bețișoarele chinezești fac aerul irespirabil.
Sufocare, beție sau tot ce nu poate sistemul să recupereze. În globul de cristal pâlpâie ceva ca fructul de goji. Inspir, iar mintea se umple de o lumina blândă- cunoașterea. Creierul se desface de parcă ar ecloza dintr-un ou energetic.
Big-bang, ajung dincolo.

Lumea în altfel de cadre. Stau la o masă cu banderola neagră pe mână. Cineva îmi spune camarade să ucidem maimuțe. Mă ridic împreună cu ceilalți. Nu îndrăznesc să răspund: dacă nu-mi voi recunoaște vocea, dacă voi poci vreun cuvânt, ceilalți precis știu ce mutații produce frica.

Încalec de parcă m-ar fi născut într-o iesle. Simt forța acestui moment până în adâncul rinichilor. Vocea însoțitoare îmi spune:
-Stai liniștit ceea ce te stăpânește intră prin respirație. Dumnezeu știe că veți fi ca El ''cunoscând binele și răul'' repet după ea.
La marginea unei păduri moartea în linie dreaptă. Gloanțele șuieră prin mijlocul nostru, unde simt o fisură pătrund și împrăștie materialul genetic. Ar trebui să pot scăpa, să existe o formulă, cineva să-mi dea brânci peste această perioadă evocată de bețivi la ora închiderii. Bărbați de război aleargă cu baionetele trase. Mă las pe spate. Simt greutatea unui trup care nu-și poate scoate cutia toracică din tăiș. Strigătul de luptă se prăbușește după câteva ore.

Râdem într-o isterie provocată de iluzia că vom scăpa. Caut precum ceilalți bani și fotografia iubitei. La noapte voi avea ce visa. Tu, aplecată cu buzele pline vrei să mă vindeci de restul femeilor care aprind lumânări. Focul împletește sunete pocnesc nu departe de noi. Laba unei șopârle formează o urmă, până dimineață va fi plină de rouă,
în fața cortului spaima. De pază!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!